O LUME NOUA

VESTEA

-Alo,cu cine vorbesc?
-Cu secretara de la biroul Jeffson.Cu ce va pot ajuta?
-As dori cel mai bun avocat.
-Cu siguranta,unde vreți sa va întâlniți?
-In Germania se poate?
-Desigur numai ca v-a dura umpic mai mult.
-Mulțumesc,o zi buna.
-O zi buna.
-Cu cine vorbeai ?Am intrebat eu(Caroline).
-Cu o doamna din Germania,vrea sa va intalniti acolo.
-Unde?In Germania?Nu ma duc acolo!Si in plus nu voi putea ajunge pana acolo la timp cu mașina!
-Nu te vei duce cu mașina,vei merge cu avionul.Și vei ajunge la timp!
-Nu!Sti ca am frica de inaltime!
-Da,dar e un proces important,nu poți lipsi la el!
-De ce?
-Vei câștiga mai mult in procesul acesta decat ai castigat tu toata viața!
-Bine,dar daca se întâmplă ceva tu răspunzi!
M-am dus acasa,dar acolo m-a așteptat o mare surpriză.Sora mea Alice mi-a cumparat o pisica,ea s-a așteptat sa ma bucur foarte tare,dar in schimb eu m-am aruncat in pat si am oftat.
-Ce s-a întâmplat?A intrebat ea
-Am un proces,în Germania,și trebuie sa fiu acolo în doua zile!
Eram nervoasa iar Alice a vazut asta,dar a crezut ca imi va trece,pana la urma nu a mai suportat si mi-a dat o cutie micuta rosie su o panglica de matase albastra.Inauntru era o bratara de vis,argintie cu un delfin mic si albastru. Am intrebat-o ce e cu toate cadourile astea,dar ea nu mi-a raspuns cu cuvinte si cu o privire lunga.Eram foarte confuza deoarece privirea aia aparea pe fata ei numai cand era ceva foarte important,dar in momentul acela cel mai important lucru pentru mine era procesul.
-Azi e ziua ta!Cum ai putut sa uiți? A spus ea cu un zambet ciudat pe față,dar totuși foarte mirată.
-Nu stiu pur si simplu m-am enervat pe procesul asta de teroare.
Ziua aceea a devenit numai cu putin mai frumoasa,urma sa zbor cu avionul pana in Germania,sa imi fac valiza,sa mai povestesc putin cu sora mea(ps:ea era din alt oras si a venit numai pentru o zi)si toate astea in mai putin de o ora!Stiti acea clipa cand iti vine sa stai si tu putin in pat si sa nu faci nimic,dar iti dai seama ca mai sunt atat de multe lucruri importante de facut inainte. Eram deja la aeroport,gandul ca urma sa zbor era ceva ingrozitor pentru mine,dar cum zicea sora mea mereu,,Asta-i viata!Ce sa faci?"Ei bine viata mea a luat o intorsatura oribila,din firea mereu optimista care eram am ajuns in mai putin de un minut cea mereu nemultumita.Stewardesa a strigat pentru ultima oară sa urcam in avion,atunci chiar am fost nevoita sa urc,desigur,daca nu voiam sa raman fara job.Din momentul in care am intrat mi s-a facut rau,si m-a luat ametiala,nu m-am putut uita pe geam din pricina faptului ca riscam sa vomit sau sa lesin.Ma uitam in jur si nu puteam intelege cum celorlalti pasageri nu le era frica.Avionul a decolat.Incercam sa tin ochii inchisi si sa ma gandesc ca era ziua mea,dar nu a prea mers.Dupa vreo jumate de ora de zbor mi-am pus bratara de la Alice in speranta ca imi va da putere.Ochiul delfinului de pe bratara era minunat,era cu un cristal micut si alb.Avionul era deasupra unui ocean,iar toata lumea admira privelistea,in afara de mine,care incercam din rasputeri sa adorm.Dupa cateva minute cerul incepea sa se intunece,iar mie imi era din ce in ce mai frica,a inceput sa ploua,sa tune si sa fulgere si o voce a zis va s-ar putea sa intarziem din cauza furtunii.In mintea mea era ceva de genul:Vom intarzia?E furtuna?Daca se intampla ceva?Era cat pe ce sa adorm,cand dintr-o data avionul s-a zguduit,speriata era cat pe ce sa lesin.Mi-am cautat in geanta,si am scos un bolovan,pe care l-am pus acolo inainte sa plec in caz ca se intampla ceva,si asa a si fost.Avionul s-a prabusit in mijlocul oceanului. Peste tot în tara la televizor,in ziare si chiar si pe strada era vorba despre avionul prăbușit,cu peste doua sute de persoane(printre care si eu)a caror vieti se zbateau intre viata si moarte.Mi-am deschis ochii crezand ca totul a fost un vis,dar
partea ciudata era ca nu eram la mine in pat,nici macar nu eram la mine in casa.Ma uitam disprata in jur,si nu stiam ce sa fac,dintr-o data a aparut o femeie negricioasa cu doi copilasi albi,foarte simpatici si jucausi.
-Te voi prinde!a spus baietelul
-Ba nu.a spus sora lui cazund pe jos si incepand sa urle.
-Copii haideti de aici,o deranjam pe doamna.
-Nu,nu trebuie.Mie mi se par chiar draguti.Am avut si eu candva doi copii.
-Si ce s-a intamplat cu ei?
-E o poveste lunga si destul de trista pentru mine.Am spus eu cam indurerata.
-Va rog mi-o puteti zice?
-Inainte aveam si eu 2 copii si un sot,ne planificasem o vacanta perfecta,fara griji.Ne planificasem sa mergem in Grecia,dar pe drum s-a intamplat ceva oribil .Avionul s-a prabusit,eu m-am trezit la un spital unde am primit vestea care mi-a dat viata peste cap compet.De atunci imi e frica de inaltime.Am spus eu printre lacrimi.
-E o poveste trista.
-Dar acum ce s-a intamplat?Puteti sa imi spuneti?
-S-a prabusit un avion in ocean,aproape de aceasta insula,nu stiu cum ati putut scapa,deoarece usile erau inchise.V-am gasit inconstienta pe malul apei.V-am adus aici,si ca prin miracol v-ati revenit.
-Wow
- Copii plecati puţin,va rog!
- Bine mama.
Copiii au plecat,iar eu am intrebat-o
-Cati ani au copiii?
-Fetita 6 iar baiatul 7.
-Atata trebuiau sa aiba si copii mei.
Dar cum se face ca ei sunt albi?
-Nu vreau sa ne auda nimeni,dar i-am gasit pe malul apei.Din primul moment in care i-am vazut m-am atasat de ei.
De fiecare dată când mă uitam la fetita îmi aminteam de fetiţa mea,cu ochii albastrii ca cerul si parul blond ca soarele. Băiatul cu ochii căprui şi părul şaten.Erau doua stele rupte din inima mea,care au plecat si nu le voi mai putea vedea nici o data