NEBUNIA

39 19 1
                                    

Eram extrem de incanrata,fericita..........etc.In momentul acela parca ma bucuram ca avionul s-a prabusit,cu toate ca murisera foarte multi oaneni,stiu e cam ciudat dar mi-am regasit copiii.M-am dus direct la ei hotarata sa le zic,dar apoi mi-am dat seama ca mai trebuie sa fac ceva inainte.Asa ca m-am dus la doamna aceea care i-a crescut
si i-am zis:
-Am uiatat sa va intrb cum va cheama.
-O nu mai vorbi asa cu mine,de parca as avea 100 de ani.Pe mine ma cheama ochi ageri.Dar pe tine?
-Caroline.Apropo multumesc.
-Nu trebe.Doar esti si tu un om,doar nu puteam sa te las acolo.A spus ea decojind niste cartofi,cu ceva ce parea a fi o arma de vanatoare.
-A,nu,nu de asta iti multumesc.
-Atunci?
-Multumesc ca mi-ai crescut copiii.
S-a oprit dintr-o data din decojit si a facut o fata uimita si rautacioasa in acelasi timp.
-Ăăăăă.........ce ai spus?
-Copiii aceia care i-ai gasit pe plaja,sunt copiii care toti oamenii mi-au spus ca au murit.
-Si..........ce vei face?
-Ii voi lua inapoi!
-Daca vei putea.
-Cum adica?
Num-am cam prins de propozitia ei,pana cand nu am vazut-o luand cutitul cu care decojea cartofii si indreptandul spre mine.
-Ce vrei să faci cu ala?
-Nu imi vei lua copiii de langa mine!a spua ea cu o fata de criminala
-Dar nu sunt ai tai!am spus eu destul de infricosata.
-Renunta acum,sau te omor!
-Doar sti ca nu voi renunta!
Atungi ea mi-a smuls bratara cu delfinul de la Alice si a iesit afara.
Apoi a aruncat-o.
-Ce ai facut cu ea?am intrebat-o
-Am facut-o sa dispara,asa cum te voi face si pe tine!
-Doar sti ca politia te va cauta!
-Aici nu suntem in NY,deabea de stie cineva ca exista insula asta!Aici oamenii se mananca uni pe alti,atunci cand nu isi mai gasesc prada!
-Prefacto!M-ai luat aici ca pe o prada!
-Mda!Te-ai prins pana la urma!Esti umpic cam desteapta,pacat ca te-ai prins asa tarziu!
Dintr-o data au aparut si copii acolo
-Buna mama.Ce faci?
-Bine copii.A spus femeia.
-Nu cu tine vorbeam.A spus fetita.Vorbeam cu mama noastra adevarata.
-Voi stiati?a spus doamna.
-Da,acum ne-am dat seama!
-Mai bine va tineati gura piticanilor.A spus ea
-Nu ii face asa!Parca ii iubeai!Am spus eu.
Atunci ea a indreptat cutitul spre
fetita mea.
-Nu ii pot avea,nu ii poate avea nimeni!
Totul s-a intamplat intr-o fractiune de secunda.
-Nuuuuuuuuuuuuuuuu.............

O LUME NOUAUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum