~𝑴𝒀 𝑻𝑰𝑮𝑬𝑹~ 𝑇𝑘&𝐽𝑘✅

14.

{Ușa se deschide}

–Tae! "Spune Jungkook apoi fuge la el"
–Kook.. Putem.. Pleca? Sunt obosit!
–Tae, ce sa întâmplat? Vrei să aștepți în mașină? "Cel mic aprobă din cap"

Jungkook îl conduce la mașină apoi îl lasă acolo –Mă voi întoarce repede!

Jungkook se întoarce la cabinetul prietenului său –Salut! -Se salută cei doi

–Salut, stai jos! Avem de discutat

–Ce sa întâmplat? Este bine, nu?
–Umm.. Nu aș spune asta dar-

Jungkook se ridică în picioare nervos

–PROSTII! BĂIATUL MEU ESTE BINE!
–Jungkook te rog așează-te !
–Nu, Hoseok! Dacă și tu ai de gând să îmi faci băiatu nebun sau nu mai știu cum, nu vreau să aud. Este foarte bine!

–Așa arată dar nu este ceea ce simte!
Jungkook te rog așează-te,și hai să vorbim cu calm,doar ascultă-mă!

"Jungkook se așează într-un final "

–Te ascult!
–Taehyung este amnezic dar este și little. Nu știi ce înseamnă, nu?
–Nu, ce înseamnă?
–Adică își retrăiește copilăria. Oamenii little se comportă ca niște copii de 5 ani.
–Și care este cauza? Se nasc așa?
–Desigur că nu, nu este o boală! Ci este mai degrabă o ascundere, o ascundere prin care își ascund traumele și fricile.

–Și ce traumă are Tae?

–Familia, prietenii și rudele sale au fost răpite, împușcate, și chinuite. Exact așa a fost și el și asta probabil a adus la toate astea, nu prea știe multe pentru că, cum am spus este amnezic. Dar simt că este mult mai mult decât atât. Cred că ar mai trebui să mai vorbesc cu el.

–Așa cred și eu! Mulțumesc,mă duc la el

–Cu drag! Jungkook ce este el pentru tine? Spun asta pentru că păreți foarte apropiați și atașați unu cu celălalt.

–Este sufletul meu pereche!

–Wow, în sfârșit ți-ai găsi perechea! "Zâmbește larg" el știe?
–Nu, și nici nu am de gând să îi spun.

–De ce?

–Deocamdată,are deja multe probleme
Apropo ar vrea să meargă la școală, și vreau să te întreb dacă este o idee bună? La început și eu am vrut dar -

–Dar ce? Ar fi o idee foarte bună! Așa va cunoaște adolescenți de vârsta sa, Ar fi foarte bine, dar este și o problemă.

–Faptul că este hibrid?
–Mhm, și nu numai asta. El pare o fire trimidă, inocentă, pură dar "bolile sale"

Făcu ghilimele în aer–Little plus amnezia sa dar este bine că și tu ești acolo, dar cred că iar prindre bine.

–Ok, mă duc la el probabil este speriat.
–Da, ne vedem la ședința următoare!

—

Jungkook iese din cabinet și merge direct la Tae. Ajunge la mașină însă se opri apoi își duce mâinile la față

–De ce mă doare.. Atât de tare?

Se întreabă Jungkook însă a doua secundă îl aude pe Tae plângând.

*cioc, cioc, cioc* bate în geam iar Tae deschide ușa mașini–Kook.. "Sare la el în brațe, Jungkook îl prinde iar Tae își încojoară picioarele de talia sa"

–Tae.. Este în regulă! Sunt aici!

–Kook.. Nu-i lăsa să îmi facă rău..
–Pe cine? Hm? Pe cine tigrișiorul meu?
–Pe oameni ăia.. Răi cu.. Puști..

Jungkook îi mângâie spatele pentru a-l calma și chiar reușește. –Tae, sunt aici! Te voi proteja, eu sunt lângă tine puiule

Tae începe să plângă în hohote.

–Kook.. "Își ridică capu și face contact vizual cu Jungkook. Jungkook îi șterge lacrimile dar Taehyung continuă să îi privească buzele mai degrabă se holba.

–Tae la ce te uiți? "chiocotește"
–l.. La asta "își lipește buzele de ale sale"

Dar este doar un sărut scurt–Kook.. Ești atât..De dulce...Tu îmi mănânci ciocolată? hm? De aia le ai dulci, nu?