HE'S A BETTER MAN [PBxAHS]

Capitolul 3

"He loves me with

Every beat of his cocaine heart"

VANESSA

      Mă chinui să-mi opresc alarma cât mai rapid posibil în obscuritatea apartamentului, nu foarte spațios. Domn' profesor, așa cum prefer eu să-l alint, mi-a dat în scris explicații clare legat de cum va urma să îi prepar micul dejun înainte ca el să se trezească, plus multe alte indicații, zic eu, inutile.

      Așadar, iată-mă acum, fumând prima țigară a zilei la ora cinci dimineața, într-un capot amărât, pe un balcon vai de capul lui. Tremur de frig. Cine ar fi crezut că diminețile de octombrie nu sunt foarte călduroase? Gândul mă duce însă, cu groază, la unifroma mult prea subțire și sumară lăsată de domn' profesor. Baga-mi-aș în ea de viață!

      Cum nu dețin prea multe produse de make-up – nu pentru că îmi place mie look-ul natural, ci pentru că nu am bani – pregătirea mea durează relativ puțin. Mă bat ușor pe umăr fiind mândră de rezultatul final, dar mai ales pentru că în momentul în care descui ușa, colega mea de apartament doarme dusă. Aparent, chiar știu să îmi fac treaba silențios. În anumite circumstanțe.

       Afară e încă relativ noapte; mă înconjoară un frig de îmi îngheață tot ce am pe sub haine, iar străzile sunt colindate doar de mine și de un măturător al străzii. Ocazional, câteva grupulețe de oameni, nu tocmai plini de viață, ce mai așteaptă câte un autobuz.

        Nici de ăla nu am bani.

        Râd în sinea mea.

        Parcurg drumul de minim jumătate de oră pe jos, grăbindu-mă ulterior pentru a nu părea incompetentă. Theodore nu mi-a spus la ce ora să trezește, așadar e necesar să ajung acolo cât mai repede. Profit însă de ocazie, și îmi mai aprind o țigară pe drum. Nu cred că o să-l deranjeze neapărat mirosul de fum. Sper.

       Ajung, într-un final, și aproape chițăi de fericire când însfârșit găsesc cheia de la casa sub preș. Nu a fost atât de inspirat, aparent, încât să-mi și lase ceva cu care să descui. Aprind becul și ochii îmi fug către un bilet lăsat neglijent pe masă și câțiva bani cash care îmi fac cu ochiul lângă. Nu cred însă că sunt atât de norocoasă cât să-mi primesc salariul mai devreme...

Lângă apartament am un non-stop, cumpără ceva pentru micul dejun. Cafeaua o beau fără zahăr, să fie gata până ma trezesc.
- T.B.

      Atitudinea lui pare distantă, din scurtul mesaj lăsat. Să sperăm că nu o să rămână așa pentru mult timp. Iau cardul și mă grăbesc să ies, din fericire nu am stat mult să găsesc magazinul. Iau niște felii de pâine, ouă, cafea și o pungă de carne congelată pentru mine si Delilah. Nu ar observa neapărat că lipsesc câțiva bani de pe card. A, și să nu uităm de țigări, nu-mi ajung oricum până diseară.

      Ajung înapoi acasă si mă apuc de gatit, sper ca lui Dom' profesor îi place pâinea cu ou, că atâta stiu să fac. Poate că nu ar fi trebuit să mint că știu să gătesc. Ridic din umeri la gândul ăsta. Pe măsură ce gătesc, aud niște pași apăsați în spate. Deduc singură cine poate fi, așadar nu mă întorc, însă am grijă să stau puțin mai aplecată. Doar așa, să se trezească și el cu o priveliște mai bună.

      În paralel cu ce mă așteptam, un sunet gutural necunoscut ajunge la urechile mele.

      — Parcă i-am zis tatei să își trimită bagaboantele acasă de cu seara...