HE'S A BETTER MAN [PBxAHS]

Capitolul 6

"She's a silver linin', lone ranger ridin' through an open space

In my mind, when she's not right there beside me

I go crazy 'cause here isn't where I wanna be."

VANESSA

      — Vanessa! numele îmi este strigat din camera alăturată.

E clar că am belit-o, gândesc în timp ce pășesc sfioasă pe holul lung al vilei. Oare și-o fi schimbat părerea legat de incidentul de zilele trecute? Deschid ușor ușa deja crăpată și îl văd pe domn' profesor stând la birou, cu spatele la mine.

      — S-a întâmplat ceva, domnule Theodore?

      — Ce ai zice de niște bani în plus? mi se adresează nonșaland, întorcându-se ușor spre mine pe scaunul rotativ. Ochii ni se întâlnesc — îmi zâmbește strâmb, dar gestul nu îi ajunge și în privire. Așa îmi poți demonstra că pot avea încredere în tine, continuă el. Doar nu credeai că voi trece peste incidentul acela, și mă îndoiesc că ai vrea să rămâi fără loc de muncă, având în  vedere situația ta delicată.

      Cuvântul bani  îmi gâdilă delicat urechile, moment în care nimic altceva nu mai contează pentru mine. Mă aproprii încet de el, menținând cât pot eu de bine contactul vizual. Apropierea mă îndeamnă să îl mângâi subtil pe braț, acesta fiind modul meu de a-l încuraja să continue. 

      — Am nevoie să faci ce știi tu mai bine diseară la un eveniment. Crezi că te descurci?

     — Vreți să dau și acolo cu mătura? încerc o tentativă de glumă, acesta râde scurt și continuă.

      — Nu, răspunde promt. Ce vreau este să intri în casa unei cunoștințe, îmi datorează niște bani de la un joc de Poker și vreau ca tu să cauți orice seif sau cameră suspectă. Poți face asta pentru mine? mi se adresează de parcă mai are puțin și mă imploră, iar eu ador când cineva este la mâna mea.

      Cântăresc decizia pe care urmează să o iau. Sună periculos și deloc legal propunerea șefului meu. Aș putea refuza, dacă aș fi proastă, bineînțeles, dar vreau sa mai trag de timp. Așadar îmi verific manichiura, ascunzându-mi amuzamentul de pe față. Pot simți cum îi pulsează vena de pe frunte pe măsură ce secundele trec.

     — Ce-mi iese din asta? spun într-un final.

      Oftează scurt, probabil așteptându-se să nu accept atât de ușor.

      — Un plus generos la salariu, și cum am mai spus, încrederea mea. Cu ocazia asta vei mai avea parte de astfel de cereri.

      — Ok, o s-o fac, spun și acesta începe a se controla prin portofel.

      — Uite aici un avans să-ți iei ceva — o rochie sau nu știu, ceva elegant. Ai liber pentru restul zilei ca să te pregatesti, să fii aici la opt jumătate diseară ca să plecam împreună.

      Nu-s proastă să ma duc la shopping acum, mai am rochia de la absolvire. Banii ăștia merg direct la chirie, că și asa am întârziat să o platim. Dacă îmi mai ajung poate îmi cumpăr și ceva machiaje ca m-am săturat de look-ul natural.

      — Mulțumesc mult, domnule! Voi reveni atunci, spun ieșind din încăpere unduindu-mi cât pot de tare șoldurile. Tot nu scap de futut moaște, chiar dacă nu sunt cele pe care le voiam eu.

***

      Sunt deja la a doua tigara și dom' profesor tot nu o apărut. Îi frig ca dracu și rochia asta acoperă mult prea puțin decât ar trebui într-o seară de noiembrie. Dom' profesor decidă să apară tocmai când striveam ultimul chistoc cu tocul. Trece nepăsător pe lângă maine, făcând-mi doar un semn să-l urmez. Ajungem într-un final la mașină și urcam amândoi în spate, cineva deja fiind pe scaunul șoferului. Mașina pornește și Theodore nu scoate niciun cuvânt, tăcerea e apăsătoare și începe să ma sperie.