Vârtej al haosului

6 2 0
                                    

       Schimbare, oh acră schimbare cu gust de caramea tare, ți-ai făcut de cap cu gândurile mele. Le-ai sucit în emoționale spirale electrizante. Le-ai învârtit în bătaia necontenită a stresului. Le-ai măcinat în frânturi de voci otrăvitoare.

     Oricât am cugetat a-ți pune piedică mistuirii, tu nu te-ai prăvălit cu pasul în pietricica mea. Ai sărit peste bietele mele încercări zadarnice și ai râs de lacrimile mele stupide, cu rațiunea mea prinsă la șiretul tău subraț subțire.

         Am urlat și m-am zbătut de parcă pietricica pe care ți-o pusesem în față, se metamorfozase într-o ploaie de bolovani, zburând asupra sufletului meu încordat. N-a mers nici așa, căci tu tot nu te-ai oprit. Orele au început a fugii pe lângă cadavrul meu înfofolit în așternuturi. Razele lunii mi-au străbătut pe fereastra camuflată de perdele. Miezul nopții m-a plesnit peste ochii cucăiți de insomnia lacomă. Coastele mi-au protestat a nu știu câta oară când mi-am târșâit măruntaiele inutile într-o altă poziție. Disperarea s-a închegat sub pleoapele-mi chircite.

        Gândurile n-au încetat a mi se învârtii în spirala blestemată, iar tu vârtej al haosului, ce mi-ai dat peste cap sacra liniște interioară, mi-ai sugrumat mintea în palmele tale reci. Nu ai mai lăsat să-mi curgă în cuget nici o picătură de pace.

Searbădă eliberare Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum