Oh biată naivitate când mi-ai șoptit la ureche și m-ai umplut de dorință, nu te-ai gândit la lupta în care gustul tău dulce va devenit o gloată de lichid sărat. Nu te-ai gândit că dorința pe care tânjeai s-o prefaci în realitate, atârna undeva în nefastul cerului îndepărtat, nu la două palme de îndrăzneala ta.
N-ai cugetat că în fața ta se întindeau răscruci și cumpene, iar drumul pe care înaintai se înoda și se deznoda la fiecare pas al tău.
Erai atât de dusă de val încât nu-ți puteai închipui un asemenea pesimism, așa că ai pornit-o cu un inconștient curaj, în zbor spre idealul tău, spre bolta cerească, unde toate visele tale se metamorfozau în strălucitoare stele.
Nimic nu te-a putut oprii până când te-ai trezit încolțită de nori furtunoși.
Atunci fulgerele te-au lovit pe neașteptate și pentru prima oară ai simțit cum aripile-ți albe ți-au luat foc și ai căzut în largul sărat al propriului eșec. Ai privit cu sete și disperare spre visul tău care nu-ți mai părea atât de aprope și te-ai prăbușit biată naivitate.
Ai pălit asemeni crizantemelor lovite de brumă. Te-ai stins și ai dat naștere unui țeapăn realism care și-a învățat lecția. Care acum zboară în locul tău și al căror aripi sunt de plumb, mult prea grele ca să mai poată fi răpuse vreodată.
CITEȘTI
Searbădă eliberare
ChickLit|| O gloată de sentimente aruncate pe o foaie || Sub confortabila mască a anonimatului, mi-am cules câteva fragile picături de curaj și am îndrăznit a-mi deschise cufărul cugetului, de dragul de a vărsa în cuvinte și în rânduri, un strop din...
