Kenya

2. Melania

De patru zile suntem ajunși la locul arheologic destinat persoanelor ce vom face acestă expediție. Suntem noi cinci din America și Jasira, mai sunt cei doi de la bucătărie si un sofer, dar în cursul zilei de azi mai trebuie să apara un alt coleg arheolog si el fiind kenyan. Acesta este plecat în Nairobi, capitala țării în care ne aflăm, e la sediul firmei de care aparținem pentru a lua contractele pe care trebuie să le semnam. Am avut parte și în America de asemenea contracte, dar trebuie respectate regulile și aici.

Mă privesc în oglinda așezată deasupra chiuvetei din baie, o baie destinata mai mult pentru rutina dimineții, toaletele și dușurile fiind afară, dar având fiecare atașat camerei noastre! Imi observ fața mult mai odihnita, dar parcă deja soarele și-a pus amprenta pe mine în numai câteva zile colorandu-mi obrajii și nu numai. Nu ne-am apucat de muncă până nu vine celalalt localnic și viitor coleg, iar toată ziua mergem în safari-uri și Jasira ne plimba arătându-ne împrejurimile și locul unde vom lucra mai mult.
Tenul meu fiind unul foarte deschis și cu câțiva pistrui răsfirați pe obraji se observa foarte repede bronzul. Nuanța părului parcă mi s-a deschis și mai tare, fiindu-mi acum aproape complet blond, buclele lungi ce-mi depășesc cu mult mijlocul spatelui sunt și ele radiante exact ca imaginea pe care o admir în oglindă minunandu-ma de o schimbare așa mare în numai patru zile.

- Ești foarte frumoasă! mă face să tresar vocea Senei.
- Iar ai obiceiuri proaste? râd de ea încă din timpul facultății când chiar le avea aceste obiceiuri proaste de a intra într-o încăpere fără a bate la ușă.
- Îmi era dor să te văd doar în lenjeriile tale sexy! îmi trage cu ochiul.
Râdem la unison îndreptându-ne spre cameră.
- Aseară te-am văzut la plimbare cu Arthur..
Las fraza neterminata dinadins!
O văd cum se luminează la față și zâmbește. Se aruncă pe spate în pat cu brațele desfăcute.
- Sunt atât de fericită, Melania, habar n-ai cât de splendide au fost aceste zile! Abia am așteptat să mă.. observe!
Se ridică ușor în șezut și mă privește fericită. Nu am așteptări la o relație, exact ca noi toți..e greu fiind tot pe drumuri, dar asta e ceea ce am ales, iar cât despre Arthur, cât ține vreau să fie frumos, să mă distrez și mai ales să fiu fericita.

Asta mi-am dorit și eu mereu, să trăiesc din plin fără să-mi pese de gura lumii, însă aceasta te poate distruge chiar dacă e nebagata în seamă.

- Mă bucur pentru tine..pentru voi! Chiar dacă Arthur e mereu cu ochii după fufe..știam amândouă că e un bărbat care caută defapt altceva! o privesc serioasă și știu ce e în sufletul lui Arthur, dar mai ales al ei.

Niciuna dintre noi nu am fost vreodată capsate pe a avea o familie sau copii, însă avem nevoie de cineva lângă noi! Eu din păcate prea puțin timp am profitat de acest lucru, din cauza fricii de a nu mă implica prea tare și apoi să mi se doboare toată lumea mea, cea prea bine cladita!

- Poate vei vrea de data aceasta și tu să trăiești..altfel..
Nu-și termină fraza deoarece știe că e un subiect ce nu-mi place să-l dezbat! Dacă aș ajunge vreodată în acel punct, de a mă îndrăgosti, clar i-aș cere sfaturi, însă deocamdată vreau să fiu limpede la minte pentru a muncii și a da randament.

Bătăile din ușă umplu golul din cameră și mă scot din locul unde gândurile îmi ajunseseră.

- Vezi, așa fac oamenii civilizați! râd de Sena, aceasta dându-și ochii peste cap pufnind în râs.
- Intra! strig pentru a fii auzită de persoana ce a ciocănit la ușă.

- Bună! ne saluta Jasira. Colegul nostru a ajuns și ne roagă să-l acompaniam în sala de mese unde se vor semna și contractele.

Îi mulțumim și o urmăm imediat cum iasă din căsuța mea.

În sala de mese cei trei băieți Kol, Arthur și Thomas sunt deja așezați la locurile lor obișnuite, Sena fuge spre Arthur cuprinzându-l de după gât și sarutandu-l fericită, Jasira se oprește și ea cu ceilalți la o mică poveste și eu rămân pe loc studiind exemplarul ce se află în fața mea! E întors cu spatele către ușa pe care tocmai am intrat făcându-și de lucru cu foile ce le mută dintr-o parte în alta, probabil aranjează contractele. Spatele lui lat, umerii bine structurati, brațele puternice și picioarele lungi, drepte și definite nu-mi dau voie să-mi iau privirea de pe specimenul din fața mea. E foarte înalt, iar până îl masor de la picioare până sus, el se întoarce zâmbitor salutând pe toată lumea.

Doamne cât e de frumos!

Îmi spun în gând fără să-mi pot lua privirea de la el.
E chel, ceea ce rar vezi pe aici, majoritatea fiind cu părul aranjat în diferite moduri, are ochii negrii migdalați, o barba frumos ingrijita ce-i scoate trăsăturile masculine in evidență, pielea nu-i e la fel de închisă ca a celor din acesta zona, dar strălucește frumos, iar buzele îi sunt pline si cu un contur superb ce dezvăluie un zâmbet larg, năucitor!

- Bună! Eu sunt Ayice! spune cu o voce profunda, joasă și cu acel accent specific Africii.

Mă așez și aștept să ne spună ceea ce i-a fost comunicat la sediul firmei. După ce ne-a adus la curent cu toate cele necesare ne prezentăm pe rând eu fiind ultima care o face.

- Melania! întind mâna timid.
- Sper să avem o colaborare frumoasă și cât mai multe realizări! spune adresându-se tuturor, dar ținându-ma de mâna mea mică.

Eu doar îi zâmbesc și-mi indrept atenția către cei patru care sunt atenți la el, dar Sena și la mine!

- Frumos..ha? îmi șoptește cuvintele încet la ureche când ajung lângă ea, dar chicotelile mele nu trec neobservate.

- S-a întâmplat ceva? mă întreabă Jasira.
- Nuu! zic rânjind.

Luăm masa toți șapte povestind despre Kenya, America și alte lucruri ce nu știam despre alte țări pe unde cei doi au mai fost! Unele le știm din facultate, dar nu e chiar ca-n carte totul!
Aflăm că Jasira are 35 de ani și Ayice 36. Ea nu e căsătorită, nu are nicio relație ceea ce e ciudat aici, dar Ayice e însurat, soția lui fiind în capitală împreună cu cei doi copii ai lor, doi băieți. Ea nu lucrează, are grijă de familie. Când ne povestește despre copiii lui se vede că le duce dorul și că suferă enorm cu depărtarea aceasta, dar până la urmă el asta și-a dorit. Chiar dacă e departe de ei, încerca mereu să păstreze legatura prin scrisori sau mai merge la câte un telefon de pe la secțiile de poliție din diferite localități, dar aici nu are acestă posibilitatea. E destul de departe, la câțiva kilometri.

Nu își arată vârsta, n-as fii zis că e cu mult mai mare decât mine, dar se pare că m-am înșelat. Îi privesc buzele frumoase și-mi dau seama că e defapt însurat și încerc să-mi liniștesc toate gândurile care în câteva ore au fost destul de perverse.

- Din cauza rasismului ne-a fost greu să ne acomodam în unele țări! ne povesteste Ayice scotandu-ma din gânduri.
- Din păcate e peste tot! Ar trebui băgată lege să ne acceptăm așa cum suntem! Să nu mai avem voie să vorbim urât unii cu alții doar din cauza culorii pielii! îl susține Thomas.
- Să sperăm că viitorul ne va aduce lucruri mai bune! se aude vocea puțin stinsă a Jasirei.

E trist să fii alungat din diferite locuri sau dat la o parte din anumite cercuri doar din cauza culorii pe câte o ai, dar acestea sunt timpurile!