Kenya

5. Îmi pare rău..

Mă uit la ceas, e unu noaptea și eu nu pot să dorm. Mă zvârcolesc in pat, timp în care mă gândesc într-una la acei ochi migdalați ce mă priveau fără încetare, iar când îmi aduc aminte de degetele lui ce mi-au mângâiat trupul și buzele, un val fierbinte îmi străbate corpul și mintea mi-o ia razna gandindu-ma la cum ar fii să primesc totul.
Bătaia ușoară din ușă mă sperie și sar ca arsă din pat. Nu mai aprind veioza deoarece geamul din spate nu are draperia trasă și luna îmi luminează camera.
- Îmi pare rău..! Începe să vorbească imediat cum deschid ușa.
Vrea să mai spună ceva, însă eu mă ridic pe vârfuri și-i pun degetele pe buzele pline și catifelate pentru a-l reduce la tăcere.
Mă simt trasă către el și cu o singură mâna mă ridică puțin cât să ajung față în față cu el. Rămânem așa câteva secunde privindu-ne pierduți.
Îl cuprind cu brațele de după gât în căutarea unui echilibru. Imediat îi simt și cealaltă mână cum mă cuprinde ajutandu-ma să-l înconjor cu picioarele. Simt cum se deplasează puțin cu mine, apoi ușa se aude cum se închide ușor! Toate acestea se petrec fără ca noi să ne luăm privirea unul de al altul!
Îmi simt spatele lipindu-se de ușă și în acel moment las totul în voia lui, eu închizând ochii pentru a savura totul. Îi simt respirația accelerată, nasul lui se freacă de al meu, urcand spre ochii închiși, acolo unde îi simt buzele! Mi-i sărută pe rând scoțând suntete pline de plăcere, eu mă împing cu nerușinare în el îndemnându-l la mai mult! Oricum eram deja înfierbântata numai gandindu-ma la el, iar acum că-l simt nu mai gândesc limpede și nu-mi pasă de nimic! Vreau totul în aceste momente, chiar dacă mâine vom fii simpli colegi.
Gem și-l prind de capul chel când îi simt buzele catifelate pe pielea gâtului! Vreau să le gust și simt că nu mai rezist!
- Te vreau! șoptesc cu speranța de a-l face să-mi sărute gura doritoare.
Dar el parcă nu aude și continuă să-mi sarute si să-mi tachineze gâtul și clavicula! Îmi prinde brațele ducându-le deasupra capului meu, iar trupul mi-l tine cu al lui lipit de ușă.
Mă împing într-un mod vulgar simtimdu-i erecția ce tot crește odată cu plecarea mea!
Gemetele mele se intensifica odată cu atingerile lui până într-un final când îmi ia gura cu asalt. Sunt flămânda de el! Îmi sărută senzual buzele, cât trupul începe să i se frece de al meu. Amândoi suntem imbracati, însă eu mult prea sumar, doar cu lenjerie, dar el are pantaloni scurti, însă tot ceea ce se petrece ma încinge si simt că ajung pe culmile plăcerii și continui să-i intampin fiecare mișcare cât și buzele ne iau foc de la sărutul neîncetat! Gemetele noastre sunt destul de zgomotoase, mai ales când simt cum amândoi am atins culmile orgasmului. Mă simt toată udă, știind că ambii suntem vinovați pentru asta. Respirăm unul în gura celuilalt și așteptăm, în aceeași poziție să ni se calmeze trupurile, respirația, dar și inimile care au luat-o razna.
În aceeași poziție se îndreaptă spre duș unde mă așează pe picioarele mele, iar când mă întorc cu spatele spre el îi simt abdomenul lipit de mine și o respirație caldă lângă urechea mea.
- Nu știu ce e cu mine! șoptește calm.
Eu tac și stau neclintită așteptând mai mult.
Suntem amândoi în aceeași situație. Eu știu că e un bărbat însurat și cu familie, dar simt o atracție mai ceva ca un magnet, iar el poate are remușcări în ceea ce o privește pe soția lăsată acasă și acum înșelată!

Ne spălăm în liniște, dar lipiți în continuare, nu mai vorbim nimic, doar ne admirăm corpurile goale!

Stăm întinși în pat, mă bucur că nu a disparut imediat după duș ci m-a înfășurat în prosop și m-a dus în brațe până în pat, iar de atunci eu stau pe pieptul lui și el îmi mângâie spatele gol. Nu am mai vorbit și nici nu simt nevoia de a o face!

Simt cum somnul pune stăpânire pe mine și închid ochii!

Aud ceasul sunând, ridic privirea și mâna pentru a îl opri și-mi dau seama că sunt singură. Oare când a plecat?
Nu am simțit nimic. Sunt puțin dezamăgită, dar până la urmă îmi dau seama că nu aveam cum să rămână toată noaptea alaturi de mine!

Mă îmbrac repede și ies la fel îndreptându-ma spre sala de mese. Am nevoie de o cafea și de un plan. Trebuie să mă controlez când voi da ochii cu el si nu numai! Toți știu că e însurat și nu vreau să ne afecteze pe niciunul cu nimic. Avem nevoie de liniște ca să ne putem concentra, mai ales emoțional, iar ceea ce s-a petrecut aseară mă perturba, însă mi-am dorit indiferent de consecinte.

- Bună dimineața, Mel!
- Bună dimineața, Kol! Numai tu?
- Acum și tu! Haide să bem o cafea până apar ceilalți!
După ce pun cafeaua la făcut și îi torn și lui Kol o ceașcă, ne așezăm la o masă.
- Cum ai dormit? mă întreabă zâmbind.
Inlemesc inițial crezând că l-a văzut pe Ayice, dar imediat îmi dau seama că face doar conversație.
- Am adormit târziu, sunt cam obosita!
- Ai emoții? Iar?! ridică din sprâncene.
- Da! Îți dai seama! Nu e ca-n Egipt, acolo a fost prima expediție, aici sunt mai mult entuziasmată și abia aștept să începem săpăturile! Tu nu ai emoții?
- Sunt entuziasmat și eu, dar, spune luandu-mi palma în al lui, mai avem puțin, nu?! mă privește exact ca aseară și asta nu-mi place.
- Bună dimineața! Vocea lui agresivă mă face să tresar și să-mi trag mâna din a lui Kol.

Ridicăm privirea spre cel ce ne-a salutat și imediat observ iar acea furie.

- Bună dimineața! îl salutăm amândoi, dar Kol e puțin ciudat.
Mă privește suspect și nu se poate abține cât Ayice merge spre cafetiera.

- Ce ai sărit așa? Nu făceam nimic greșit!
- Kol..eu..nu..m-am speriat! nu știu exact de ce am ales să nu-i spun că nu vreau nimic cu el, dar am preferat să dau răspunsul ăsta.
- Și eu am tresărit la vocea lui strident! își pune iar palma peste a mea, dar de data aceasta o ține deasupra câteva secunde.

Îmi zâmbește și nu mai continuăm deoarece apar și ceilalți, dar mai ales Sena care mereu se plange de trezitul de dimineața!

- Peste trei zile vor veni doi paleontologi. Sunt din Germania și vor lucra cu noi! Îmi cer scuze că am uitat să vă anunț! ne relatează Jasira cât mâncăm.
- Vor veni cu noi la situri, dar vor lucra doar ele două, clar noi nu avem cu ce le ajuta! râde Ayice.
- Doar comparăm și facem jurnalul la sfârșit de zi! continuă Jasira.

Băieții râd cu subînțeles deoarece e vorba de femei, iar Sena se supăra si parcă scoate buza exact ca un copilas, iar Arthur nu mai știe cu să o împace.

Se pare că nu e o simplă aventură, ceea ce mă bucură! Sena, dar și Arthur merită tot ce e mai frumos și bun!

- Melania, azi poți să vii cu mine după provizii înainte de a merge la sit?
Îmi întorc capul spre cel care mi-a adresat acestă întrebare și parcă toate cuvintele au dispărut din mintea mea! Trebuie să-mi revin cât mai repede ca ceilalți să nu banuie nimic!
- Nu merg cei de la bucătărie și șoferul? Întreabă Kol cu o voce ciudată.
- Șoferul are o problema de familie și oricum, noi mergem de obicei, el este doar pentru a ne duce la sit sau în zilele libere! Spune Ayice pe un ton împăciuitor.
- Vin, intervin eu pentru a pune punct acestei discuții inutile. Durează mult?
- Depinde..
- Abia așteaptă să ajungă la sit, de aceea e așa! Poate vin eu în locul ei? încerca Kol să mă "salveze", ceea ce eu nu-mi doresc sau poate doar să mă enerveze.
- Mergem femeie și barbat deoarece e nevoie să luăm lucruri pentru ambele sexe, dar și mâncare! Femeile știu mai bine de ce e nevoie, iar noi, bărbații..suntem buni să caram!
Râde vesel când îi explică lui Kol.
- Asta este! Draga mea, va trebui să te bucuri mai târziu de munca ta! îmi trage Kol cu ochiul, gest ce nu-i scăpa lui Ayice.

Niciodată nu s-a comportat așa, cred că relația care s-a dezvoltat în doar câteva zile între Sena și Arthur i-a dat un imbold, însă acum e prea târziu, cel puțin deocamdată deoarece nu aș putea să trec de la unul la altul, dar nici nu aș vrea așa ceva! Chiar dacă nu se va repeta seara trecuta cu Ayice, nu vreau să încerc nimic cu Kol.