Kenya

10. ..și eu frumoaso

- As vrea să sun acasă! Îi spun când ajungem aproape de piața orașului.
- Mergem la o secție de poliție! Vrei să-ți suni părinții?
- Pe tata, e bolnav și aș vrea să aflu de el chiar dacă știu că a primit deja scrisoarea mea și el mi-a trimis alta, dar durează mult până ajunge.
- Terminam cu aceste cumpărături și apoi mergem să dai acel telefon, oricum și eu vrea să-mi sun copiii!
Când își termina fraza mă privește încurcat dându-și seama ce a zis.
- Ayice, îl prind de mână chiar dacă suntem în piață unde lumea ne poate privi, ei sunt familia ta, poți vorbi de ei oricând, nu mă deranjează!

Mă privește bucuros, dar nu mai zice nimic. Ne continuăm cumpărăturile în același mod plăcut. Ne oprim și la farmacie, apoi ne îndreptăm spre o secție de poliție unde Ayice explică unde lucrăm și aceștia ne dau voie să sunăm!

- Bună dimineața, tată! Știu că e cam devreme, dar acum am reușit să ajung la un telefon. Ce faci? Cum ești?
- O, scumpa mea prințesă! Ce dor îmi era de tine! Acum sunt bine! Cât mă bucur să te aud! Spune-mi tot! Cum e? Îți place! Am primit scrisoarea ta, ți-am trimis deja răspuns, dar se pare că nu a ajuns încă la tine!

Tata vorbește într-una, se vede că e nerăbdător să audă tot și că-i e la fel de dor de mine cum mi-e și mie de el!

- Totul e superb! E ca o poveste aici! Dar spune-mi de tine, te rog, ai fost la control? Bunicii cum sunt?
- Am fost, e bine, iau tratament! Bunicii sunt și ei bine!

Continuăm să vorbim încă 5 minute după care îl asigur pe tata că voi mai încerca sa-l sun de fiecare dacă când voi merge la aprovizionare.

După încetarea conversației mele sună și Ayice, dar vorbește în limba lui din care nu pot pricepe absolut nimic, dar termină repede față de mine.

- Haide, Melania!
Aprob din cap și-l urmez. E tăcut până la jeep, dar și destul de încordat!

- Ce a zis tatăl tău?
Pare destul de nervos, dar nu-l pot împacă nicicum încă fiind prin oraș, iar jeep-ul fiind deschis se vede în interior.
- Deocamdată e bine, la fel și bunicii..
- Și mama ta?
- Ea..ea nu e..au divorțat! Nu prea avem tangente! spun destul de încurcată deoarece nu mi-aș fii dorit să știe dramele mele.

Ayice nu mai insistă pe acest subiect dându-și seama că nu mă încântă subiectul.

După o perioadă deja suntem singuri în junglă, doar noi și necuvantatele. Îl prind de mână trăgându-ma mai mult lângă el. Asta îl îndeamnă să oprească luandu-ma în brațe.

- Ce ai zice să stai aici până aproape de cazare? își freacă nasul de al meu așa cum face mereu și-mi sărută cast buzele.

Îmi așez obrazul de pieptul lui astfel răspunzând întrebării lui. Cu o mână îmi mângâie spatele, iar cu cealaltă conduce, buzele îi sunt în creștetul meu lăsând din când în când câte un pupic.

- Îmi place să-ți simt trupul lipit de al meu!
Nu spun nimic, doar îl strâng atât cât pot eu de puternic.

Deși e o căldură exagerată afară, nu vreau să mă mai desprind de el, cel puțin atât cât se poate vreau să rămân aici să-i simt mirosul pe care vreau să mi-l amintesc mereu!

- Mel..aud ca prin vis vocea frumosului mulatru.
- Hmm..mormăi încet..
- Suntem aproape de campus..îmi spune cu buzele îngropate în părul meu.

Îmi ridic privirea zâmbind și-i vad fața la fel ca a mea! Ne privim atât de intens încă ai crede că suntem doi îndrăgostiți în luna de miere!

- Și-a făcut pastila efectul! Afirmă foarte sigur pe el.

Il mângâi lăsând câte un sărut pe fiecare obraz, apoi pe buze fără să întrerup contactul vizual!

- As vrea să rămân aici!
- Și eu..și eu frumoaso, dar la noapte vom putea sta la fel, chiar mai comozi!

Azi e prima dată când mă alintă și mă topesc!

Mă mut pe locul meu și aștept cuminte să ajungem la destinație. Acolo deja colegii se pregătesc de cină.

- Bună seara! Azi ați ajuns mai târziu! spune Kol parcă nervos, dar și suspicios.
- Ne-am oprit să sunăm acasă! mă justific repede, însă cu o voce plină de fericire.
- Ce-ți face familia?
- E bine! Mulțumesc!
Doar Sena îmi știe povestea, în rest nu am povestit nimănui viața mea.
- Ce noroc pe voi că ați reușit să vorbiți cu cei dragi! Poate în weekend reușim și noi! își schimba dispoziția, chiar luandu-ma de după cap soptindu-mi că mă așteaptă la masă.
Mă uit la Ayice care înghite în continuu ceea ce-mi demonstrează că e mult prea nervos și mă rog în gând doar să se poată potoli cât mai repede!

- Mel, mi-ai adus ce te-am rugat? mă salvează Sena prinzându-mi palma în a ei.
- Da! spun râzând.
- Ayice mai avea o secundă și exploda! Pff..e mort după tine! mă cuprinde în brațe fericită cât îmi șoptește aceste cuvinte, apoi mă trage după ea.
Știu că eu m-am îndrăgostit ca o fraiera, dar el?!

- Ți-am luat anticoncepționale exact ca ale mele. Poftim! i le întind.
- De ce schimbi subiectul? De ce ți-e frică? mă întreabă când închid ușa în urma mea.
Închid ochii și trag aer în piept cu putere încercând să-mi opresc lacrimile ce amenință să apară!
O simt pe prietena mea cum mă cuprinde din nou în brațe, iar când mă întorc spre ea fac același gest dând frâu liber și lacrimilor!
- Sena..m-am îndrăgostit de Ayice și știu că nu e bine, voi suferi enorm când vom pleca..plâng necontrolat și vorbesc destul de tare!
Nu sunt genul care plânge decât dacă am frustrări sau anumite necazuri, dar acum cred că sunt nervoasă pe mine că mi-am permis asta!
- Mel..aud vocea stinsă, dar și uimită a lui Ayice și uit să mai respir!

Când a intrat?!