SUB Acoperire

Ziua 8

Cum cazul Lidiei lua amploare și identitatea ei trebuia să rămână secretă, trebuia să își ducă roul până la capăt. Renunțase în a se mai duce la secție pentru a nu fii văzută de cineva și suspectată.

Faptul că umbla cu Juliana o făcea țintă din start. Deși, aparent, nu era nimeni care să-i stea în cale, oamenii lui Carlos erau mereu pe urmele fiicei sale.

Trebuia să găsească o soluție să se apropie de acesta și să-i câștige încrederea. Să nu o vadă ca o amenințare pentru fata lui.

Telefonul care începe să-i sune îi întrerupe șirul gândirii. Se uită la apelant și era Juliana. Trage aer adânc în piept și răspunde.

- Bun... nu apucă să termine ce avea de spus că de la celălalt capăt încep să se audă țipete.

- Tu, idiota, ce s-a întâmplat cu tine? Anulezi așa fără nici o explicație, întâlnirea și după dispari pentru aproape 24h. Que pasa, e? Fata vorbea un amestec de engleză și spaniolă ceea ce o face pe Lidia să se amuze.

- Liniștește-te! A fost ceva personal. Niște probleme de familie. Urma să te sun în după-amiaza asta.

Bineînțeles, Lidia mințea. Motivele reale au fost altele. Primul, frica. Nu a avut curaj să se întâlnească cu ea atât de devreme. Încă nu știa ce să facă.

- Perdoname, pero yo no lo...

- Hei, hei, spune Lidia, chicotind în telefon, știi că nu înțeleg spaniola.

Julia începe să râdă, amuzată de reacția ei copilăroasă.

- Scuze, când sunt agitată nu mai știu ce vorbesc.

- Observ, zice Lidia, râzând.

- Deci, ce voiai să îmi zici în după-amiaza asta? Julia întreabă pe un to grav, seducător.

Zâmbetul Lidiei piere de pe buze. Julia insista și îi era teamă de dezastrul ce poate urma.

- Ummm... iar emoțiile pe care încearcă să le țină în frâu de la vârsta de 10 ani, își fac apariția, dacă ne vedem diseară? Avem probleme nerezolvate.

- Așa le zici tu? Julia era puțin dezamăgită. Probleme nerezolvate?!

- Nu e ceea ce crezi tu... încearcă Lidia să o drege dar e prea târziu.

- Nu mai contează. Ne vedem la mine la restaurant după ora 20:00. Și fără alte explicații, închide telefonul.

Lidia rămâne uimită. Fata asta chair era atât de amorezată de ea. Și, cum de s-a întâmplat asta când este logodită și urmează să se mărite? A cunoscut-o la petrecerea ei a burlăcițelor, pentru numele Lui Dumnezeu.

Se uită la ceasul de pe telefon și era puțin trecut de ora 17:00. Până la 20:00 mai era timp.

Hotărăște să îl sune pe Charls pentru a-i mai face update la misiune. Telefonul sună destul de mult dar, într-un final, răspunde.

- Bună, Andreson! Bănuiesc că ai ceva vești de mă suni? Charls era mereu calm și echilibrat. Trebuia să fie o situație foarte gravă ca să-și iasă din fire. Și asta se vedea din tonul vocii lui. Lidia aprecia mult asta la el.

- Bună ziua, domnule! Da. Am avansat mult în relația cu Julia. I-am câștigat încrederea și acum vreau să o conving să mă aducă aproape de tatăl ei. Juliana omite partea în care s-au sărutat și e posibil să îi placă mai mult de cât trebuie de fata brunetă.