SUB Acoperire

Ziua 5

Era de mult trecut de miezul nopții și Lidia devenea deja nerăbdătoare. Voia să interacționeze cumva cu Julia dar era mai complicat decât și-a imaginat. O străină să vină din senin și să facă cunoștință cu tine? Mdaa... e ciudat. Și zona VIP unde era cu prietenele ei era păzită de alte doua matahale ce nu păreauna fi prea rpietenoși. Cu siguranță erau puși de Rodriguez să îi urmă rească fiica.

Se uita după băieții trimiși de Charm pentru a o ajuta și erau prezenți în fiecare colț al clubului. Asta o liniștea. Tot felul de dubioși s-au perindat pe lângă ea la bar de când a venit, unii mai insistenți decât alții.

- Mai dorești ceva? Puțin mai...picant? Felul în care barmanul rostește picant o pune pe gânduri pe Lidia.

- Nu mulțumesc! Spune politicos. Încă o apă tonică. Tânărul zâmbește dezamagit și se duce la frigider pentru a lua sticla cu lichid amărui.

Lidia o urmărea discret pe Julia și încerca să o prindă când pleacă la toaletă, dar mereu se ducea cu cineva.

Lidia se răcoreșe cu băutura proaspăt adusă.
"Toată treaba asta devine plictisitoare." Își zise. Ia sticla și se duce spre ieșire. Puțin aer nu avea cum să strice.

Afară era racoare și umed. Pentru un oraș ca L.A., uneori temperatura putea scădea destul de mult seara. Își pune mâinile în jurul taliei și se sprijină de un stâlp de lângă usă.

Scote din pachet, plictisită, o țigară și și-o așează între buzele acum șterse de rujul roșu ce i le acoperea, și o aprinde inhalând cu plăcere primul fum. Nu era o fumătoare înrăită dar seara asta era foarte stresantă și devenea din ce în ce mai agitată. Trebuia să se calmeze cumva.

Pe aceeași ușă observă că iese cineva. Se uită atentă și o vede pe Julia, cu mâna la ureche. Probabil își ținea telefonul. Nu voia să intervină, așa că o lasă pe fată să se ducă în treaba ei. Dar nu pleaca prea departe și se oprește la câțiva metri de ea. Lidia putea auzi tot ce vorbea la telefon.

- Roberto, trebuie să vi să mă iei. I-am zis tatei că nu vreau nici o matahală de-a lui să-mi strice seara. Plus că vreau să vin la tine. Ultima frază o spune într-un mod seducător de o face pe Lidia să se cutremure.

- Nu poți să îmi faci asta! Țipă la telefon fata nervoasă.

- Aa..all..alo? Se uită la ecranul luminos al telefonului încruntată. Minunat! Mi-a înch... Nu apucă să termine fraza că telefonul îi este smuls din mână de un bărbat.

Îi ia câteva secune Lidiei să realizeze. Își dă imediat pantofii jos și o rupe la fugă spre nenorocitul care a încercat asemenea grozăvie. Nu știa cu cine are de-aface.

Tâlharul se uită înapoi și o vede le Lidia alergând după el și începe să râd. Dar cum vede că fata nu se lasă și chiar se apropie, încearcă să grăbească pasul dar în zadar. În disperarea de a scăpa de ea face o întoarcere greșită și sfrârșește într-o fundătură. Lidia vine din spatele lui și se aruncă peste el trântindu-l la pământ.

Îl scormonește prin buzunare și găsește telefonul.

Își anunță colegii prin mocrofonul prins de roche că a prins un hoț, oferindu-le și locația, apoi se întoarce către nefericit.

- Nu ți-a spus mama ta că nu e frumos să furi? Și mai ales de la domnișoare.

Lidia îl imobilizează și îl leaga cu un accesoriu de rezervă pentru că nu putea căra cătușele în rochie.

- Ești nebună, cucoană. Țipă tânărul enervat.

- Nu! Zice blondina zâmbind. Doar ofițer. Îl ridică de brațele ce îi erau legate la spate și îl predă echipei de poliție ce aștepta la colțul străzi.

- Doi din doi, Anderson. Ce pot să zic? Bravo! Unul dintre ofițeri o felicită.

Lidia își salută colegii și le mulțunește că au fost prompți, apoi se duce către fata speriată din fața clubului. Era încă acolo așteptându-și cavalerul.

Cum o vede pe Lidia, din cauza spaimei pe care a tras-o, se aruncă în brațele ei. Lidia se tensionează la contacrul brusc. Nu prea era o persoană căreia să îi placă contactul fizic.

- Mulțumesc! Spune fata printre suspine. Lidia îi dă într-un final și telefonul pentru a-i mulțumi pentru ceva.

Când în sfărșit se liniștește, Julia reușește să o privească mai atent pe Lidia și rămâne uimită la fata frumoasă din fața ei. A mai văzut fete frumoase, sexy și restul, dar parcă ea era diferita.

- Ești bine? Întreabă Lidia când o vede că a rămas blocată.

Julia realizează că se holba la fata blondă și se rușineaza. Își pleacă privirea, stânjenită de fapta ei.

- S-scuze! Mă numesc Julia! Și-și întinde mâna către Lidia. Aceasta din urmă zâmbește și i-o strânge numaidecât. Un impuls electric, plin de emoții îi străbate trupul și simte cum pulsul inimii îi crește.

- L-Lidia! Și după ce își spune numele, își dă o palmă peste față, mental. S-a dus și numele de cod pe care l-a născocit mai devreme. Spera doar ca acoperirea ei să nu fie compromisă.

- Ce nume frumos. Ți se potrivește. Fata zâmbește sincer către Lidia.

- Mulțumesc! Mă bucur că te-am cunoscut.

- Și eu! Zice bruneta chicotind. Mi-ar fi placut să nu o fi făcut în modul ăsta.

Lidia dă din cap aprobator.

Cele două rămân în liniște pentru câteva clipe, nici una neștiind ce să mai spună.

- Umm... Julia rupe tăcerea. Lidia?!

Fata întoarce imediat capul la auzul numelui său și parcă, numele ei rostit de Julia, felul... era diferit. Suna mai frumos.

- Da?! Spune cu seninătate.

- Aș... aș vrea să... Julia nu știa de ce îi era greu să vorbească în preajma acestei fete. De obicei ea era cea care intimida pe oricine când vorbea.

- Da Julia?! Poți să-mi spui. Lidia așepta cu nerăbdare să vadă ce avea de spus fata mică de lângă ea. Ar fi crezut că e mai înaltă. Dar chiar și pe tocuri era mică de înălțime. Mai mică decât Lidia, clar.

- M-am gândit și, nu știu cum să fac, dar aș vrea să te răsplătesc pentru că mi-ai salvat telefonul. Fata râde nervoasă.

Lidia o privește pentru câteva momente fără să zică nimic. Încerca să proceseze propunerea Juliei.

- S-scuze! Era doar o idee... Julia se grăbește să explice dar Lidia o întrerupe imediat.

- Sigur! Dar nu vreau bani. Se grăbeste să spună. Voia altceva. Ceva să o aducă mai aproape de brunetă. Să o cunoască mai bine și să se apropie de ea.

- Ok... atunci, ce sugerezi?

- Să ieșim în oraș, îi spune fetei cu zâmbetul pe buze. Era surprinsă de subita încredere în ea.

- Dacă asta e ceea ce vrei.

Cele două fac schimb de numere de telefon pentru a putea ține legătura. Lidia era foarte satisfăcută că a reușit să facă cunoștință cu Julia și să și obțină o întâlnire cu ea.

Acum, trebuia să-i câștige cumva încrederea și să se apropie și mai mult de ea. Deși, cu gestul pe care l-a făcut, mai mult ca sigur a câștigat deja încrederea Juliei.