SUB Acoperire

Ziua 3

BUZZ!!! BUZZ!!! BUZZ!!!

Sunetul infernal venit de la telefonul aflat pe noptieră o face pe Lidia să se trezească instant. Ia aparatul și, fără să se uite la nume, răspunde pentru a opri sunetul deranjant.

- Da?! Spune, fără să își da seama.

- Bună dimineața și ție domnisoară Anderson. Un momen de groază îi străbate mintea Lidiei când realizează că la telefon era șeful ei, detectivul Charms.

- M-mă scuzați! Bună dimineața. Înghite în sec, jenată de reacția de mai devreme.

- Nu e nimic, doar că te aștept la sediu de o oră. 

Lidia face ochii mari și se uită la ceasul de pe noptieră care era împins amenințător spre margine.

" Fuck, fuck, fuck! Am dormit prea mult."

- Nu...da... sunt pe... vin acum.

Charms realizează că Lidia încă dormea așa că nu o asaltează cu întrebări. Îi zice că o așteaptă la sediu și închide.

Lidia cum lasă telefonul, sare din pat direct în duș și cu viteza luminii termină și se aranjează în timp ce se spală pe dinți. A trecut prin foarte multe momente de genul ăsta la academie așa că era expertă în a se pregăti în 5 minute. Din moment ce se va schimba în uniformă la muncă, își ia un trening pe ea. Îl ia pe Lucky pe sus pentru al pupăcii și iubii și. după ce îi lasă de mâncare și apă proaspătă, aceasta părăsește casa.

În pas alergător ajunge la secție. Se duce direct către vestiar, dar este oprită de aceeași femeie pe care a cunoscut-o de dimineață. 

- Hei! Newbi. Unde te grăbești așa?

- Umm... să mă schimb. Scuze, dar chiar am întârziat. Lidia îi zâmbește jenată și își continuă drumul.

Shara se uită lung după fata tânără ce i-a atras atenția din prima zi. Zâmbește pentru sine la imaginea ce o avea în față.

Se întoarce către scări și se ciocnește de cineva.

- Scuze! Zice repede.

- Nu-i problemă, Shara! Bărbatul râde și o apucă ușor pe femeie de braț.

- Charms! Dacă știam că ești tu, te dărâmam. Shara se mai uită la bărbat după care dă să plece. Se oprește brusc și se întoarce.

- Apropo! Ți-a venit protejata.

Charms se întoarce către femeie și o privește încruntat.
- Să nu-i mai zici niciodată așa.

- Ce, nu e adevărat? Din câte îmi amintesc ai făcut tot posibilul ca să îți fie repartizată ție.

- Shara! Spune apăsat.

Femeia dă din mână și se întoarce pe drumul ei.

Charms plecă repede în birou pentru a o aștepta pe Lidia care era deja pregătită de misiune.

- Bună, Anderson! Bine ai venit.

- Bună ziua, domnule. Sunt pregătită. Ce informații mai aveți?

Bărbatul scoate un dosar gros pe masă plin cu documente.

- Ieri, un prieten bun m-a sunat. Este politician. Din motive de securitate, nu am să-i dau numele. Fiica lui a fost invitată la petrecerea burlăcițelor a lui Julia. Nu e grozav? Zâmbește triumfător, parcă a aflat cel mai ascuns secret al lumii.

- Și eu ce trebuie să fac? Dacă nu vă supărați că întreb.

Charms îi întinde Lidiei o hârtie cu o adresă și alte informații scrise pe ea.

- Tu, trebuie să îți pui hainele de petrecere pe tine și să te duci la clubul ăsta pentru a o vedea îndeaproape pe Julia. Dacă îi poți atrage și atenția, cu atât mai bine.

Lidia zâmbește ușor la remarca făcută de șeful ei. Chiar dacă era o misiune sub acoperire și se înțelegea de la sine că nu va purta uniformă, tot i se părea ciudat.

Ia hârtia din mâna bărbatului și se ridică de pe scaun.

- E cam ciudat să mă duc acolo și să o urmăresc. 

- Atunci, încearcă să nu fi prea evidentă. 

Lidia dă din cap, înțelegând rolul ei.

- Sigur domnule! Voi fi cu ochii în patru și voi încerca să aflu cât mai multe despre ea.

- Mă bucur, Lidia! Abia aștept să văd rezultate. Bărbatul se uită pentru o secundă în ochii Lidiei după care zâmbește. Și spune-mi Charms. Așa obișnuia să îmi spună și mama ta.

O expresie de groază apare pe fața fetei. Cu ochii deschiși larg, parcă să îi iasă din orbită, Lidia se uită la detectiv aștepânnd explicații.

- D-de.. unde.. tu... și mama? 

Fata nu înțelegea nimic. Se așează pe scaun amintindu-și de tragedia ce a avut-o mama sa.

- Am fost parteneri! Nu îți aduci aminte de mine pentru că erai prea mică când m-ai văzut ultima dată.

- Și totuși! Tu și mama...? Cum? Fata era nedumerită de unde o cunoștea pe mama ei.

- Obișnuiam să fim parteneri. Până când mama ta s-a măritat. Iar după ce te-ai născut, v-ați mutat la New York. 

-  Daa... niciodată nu mi-a plăcut acolo. Prea sumbru pentru mine și trist. 

-  Deci, de aia ai venit aici? Charms surâde, văzând-o pe vechea lui parteneră prin copila din fața lui. 

- Da! Am ales să termin aici Academia, din anul 3. Plus că, aici a lucrat mama prima dată și parcă o parte din ea e cu mine.  Lidia se pierde în gânduri, amintindu-și cât de dor îi este de mama ei. 

- Te înțeleg! Secția a fost pustie din ziua în care a ieșit pe ușă. Ochii lui Charms parcă se umezeau. Lidia se uită la el mirată. Charms își trece repede mâna pe la ochi și râde. Gata cu sentimentalismele, zice frustrat de situație. La treabă! Avem un traficant de prins. 

Lidia râde văzând reacția lui Charms. Se ridică de pe scaunul de metal și îl salută pe superiorul ei, după care plecă pentru a se pregăti de miniunea sub acoperire.