SUB Acoperire

Ziua 8-partea a II-a

Bărbatul o privește pe Lidia din cap până în picioare și se uită nervos la ea.

- Ei, Jose, nu te mai uita așa la fată că o sperii, se aude din spatele matahalei. Lidia privește în spate și nu-i venea să credă cine era.

-Papi!!! Se aude un țipăt ascuțit.

- Hija! Que tal? Bărbatul se duce să își ia fata în brațe și o sărută pe frunte.

Cei doi uită pentru câteva momente de Lidia, care a rămas în ușă și bodyguardul ce-l însoțea pe bărbatul abia venit.

- Papi, ea este Lidia. O.. foarte bună prietenă. Juliana se uită la blondă așteptând să-i vadă reacția, dar avea fața inexpresivă.

- Încântat de cunoștință. Eu sunt Carlos și după cum ți-ai dat seama, tatăl Julianei. Bărbatul întinde mâna și așteptă să îi fie strânsă de fată. Lidia, stă puțin pe gânduri după care își dă seama că e frumos să-i întoarcă gestul.

- Asemenea, răspunde și ea. Strângerea este una stânjenitoare și Lidia încearcă un zâmbet fals, deși îl avea în față pe omul pe care voia să-l prindă pentru afacerile lui murdare.

- Și, Lidia, o să fiu direct. De unde o știi pe fata mea? Carlos se uita suspicios la ea. Îi cunoștea toate prietenele fiicei lui, dar pe Lidia nu o mai văzuse până acum.

- La... ne-am cun... Lidia era foarte agitată și nu înțelegea de ce. "Hai Lidia! Audnă-te. Nu trebuie să te vadă așa slabă."

- La club, papi. Intervine în ajutorul ei Julia. Ți-am zis de seara când o fată mi-a recuperat telefonul de la un hoț.

Ceva în mintea lui Carlos se luminează.

- Aaa...deci acea Lidia. Bien, bien! Hija, eu o să am treabă aici. Poți să îți iei prietena și să pleci. Bărbatul o îmbrățișează încă o dată pe fata lui și îi sarută fruntea.

- Lidia, mi-a făcut plăcere. Ca semn de respect înclină ușor capul către ea. Lidia rămâne surprinsă.

- Asemenea, domnule Carlos. Trebuia să fie atentă să nu scape informații pe care le știa de la caz dar pe care nu i le-au spus suspecții. S-a scăpat cu nunta Julianei și, dacă nu o întâlnea la petrecerea burlăcițelor, nu știa cum să se scoată.

- Și Juliana, Roberto m-a tot suna zilele astea spunând că nu mai vorbiți? Privirea din ochii lui Carlos părea suspicioasă.

- Trebuie să plecăm, papi.
Cele două ies pe ușă imediat pentru a nu-i mai da tatălui ei ocazia să o interogheze despre Roberto.

Străbat coridorul pe care au venit și după pășesc dinou în restaurant. Nu zice nici una nimic. Se lăsă o liniște destul de incomfortabilă.

Lidia devine stingheră față de Juliana. Trebuia să țină distanța față de brunetă pentru o perioadă pentru a nu periclita misiunea.

- Eu o să plec și... stă puțin pe gânduri înainte de a zice ceva care să regrete mai târziu, umm... o să fiu plecată o perioadă. Nu ne mai putem vedea. Îmi pare rău.

Juliana se uită la blondă cu tristețe. Nu suporta ideea de a nu mai fi împreună. Deși cele două se cunosc de puțin timp, ceva s-a schimbat în interiorul Julianei și o dorește pe fată în viața ei.

- Știi, începe Juliana după ceva timp, se spune că îți trebuie câteva secunde să te îndrăgostești de cineva.

Lidia se uită la ea nedumerită. Ce voia să insinueze? Juliana o privea intens în ochi, aproape că îi pătrundea cu privirea în suflet.

- Juliana, nu pot. E tot ce zice Lidia după care se îndepărează de brunetă și pleacă din restaurant. Avea un nod în gât imens. Abia se abținea să nu plângă. Ce îi făcea fata asta.

Juliana rămâne cu privirea după ea. Era atât de complicată situația și acum, fără să își dea seama, o îndepărtase pe Lidia de ea.

- Estupido! Își șoptește Juliana. Trebuia să fii impulsivă și să o sperii pe Lidia.

- Ce ați spus, șefa? Apare Dan în spatele ei și o întreabă. Tresare puțin când îi aude vocea.

- Ughh, nimic. Tu nu ai treabă? Juliana era iritată de băiatul necioplit. Dar, nu-l putea da afară. Se descurca foarte bine la treaba pe care o avea de făcut

- Daa... mă duceam în spate să mai iau șervețele și lămâi. Băiatul răspunde nedumerit.

- Hai, treci. Juliana pleacă. Era bulversata. Nu înțelegea de ce Lidia s-a schimbat la 180°. Părea că și ei îi placea sărutul. Modul în care o privea Lidia, o atingea, sigur avea sentimente pentru ea.

- Trebuie să fie altceva la mijloc, își spune în timp ce conducea fără vreo destinație. O să aflu.

Lidia stătea de jumătate de oră în fața casei și plângea. Începuse și ploaia. De când a cunoscut-o pe Julia a devenit mai slabă și sensibilă. Nu suporta asta. Nu a mai avut astfel de sentimente pentru nimeni.

Dacă era altă situație, dacă nu trebuia să mintă ar fii fost deschisă cu plăcere la a începe ceva cu Julia. Dar era imposibil. Și deja știa că sentimentele ei pentru fata brunetă se aprofundau.

- Trebuie să dispar o perioadă. Își șoptește printre suspine. Iese din mașina parcată în fața blocului și urcă în apartament unde o aștepta Lucky nerăbdător. Când o vede se uită nedumerit la ea. Era udă din cap până în picioare.

Fata începe să râdă la expresia feței cățelului.

- Uff, ce figură ești. Își ia prietenul în brațe și îl smotocește bine. Tu și cu mine vom merge într-o excursie pentru o vreme. Îi pupă boticul după care îl lasă jos.

Acum, trebuia să vadă cum o să îi explice lui dt. Charms motivul pentru care vrea să plece.

BUNĂ TUTUROR!!! Știu că povestea se mișcă lent dar încerc pe cât posibil să postesz mai des. 😔

Sper să nu vă pierdeți interesul. În paralel mai lucrez la o carte pe care vreau să o postez în întregime când va fi finalizată.

Știu că va merita așteptarea.

Vă super mulțumesc celor care încă ați rămas alături de mine. 💞