SUB Acoperire

Ziua 6-continuare

Lidia se fâțâia prin camera ei de colo-colo încercând să se aranjeze cât mai repede. Rochie, macheaj, coafura, toate erau puse la punct dar, parcă nu era suficient.

Din pat o urmareau mirați Allyson cu Lucky.

- Sincer, arăți trăznet. Iar rochia asta de pe tine îți pune toate formele în evidență. De ce te mai agiți?

Lidia se uită încruntată la prietena ei. Arăta de parcă urma să bată pe cineva.

- Hei! Calmează-te! Era o glumă. Eu zic să ștergi expresia încruntată și să afișezi un zâmbet pe buze, altfel o să sperii fata. Allyson începe să râdă la gluma ei penibilă dar Lidiei nu i se părea amuzant.

- Nu știu de ce te-am mai chemat. Oricum nu îmi ești de nici un ajutor, spune Lidia fără nici o reținere.

- Auchi! Urât! Allyson își pune mâna pe piept într-un mod dramatic ca să pară rănită. O să mă prefac că nu am auzit asta.

Ritmul alert al Lidiei se intensifică cu fiecare minut care trece și o aduce mai aproape de momentul întâlniri. Era nerăbdătoare și în acelaș timp speriată.

Trebuia să fie profesionistă, să își aleagă cuvintele cu mare grijă și să aibe pusă povestea bine la punct. Dacă îi scăpa ceva, putea să se dea de gol.

Cu un ultim retuș se înarmează cu curaj și iese hotărâtă și sigură pe sine pe ușă.

"Dacă ceea ce mi-a spus Allyson la restaurant e adevărat, atunci ar trebui să îmi fie ușor să o fac să mi se destăinuie. E doar o chestiune de timp."

Și cu acest ultim gând se urcă în mașina care a venit să o ia și pleacă.

Hotărâse să se întâlnească în centrul orașului și de acolo să o ia la pas.

Mașina oprește în fața unui renumit magazin iar Lidia plăteșe și coboară.

- Mulțumesc! Spune Lidia respectuos.

-Nu uita să lași 5 stele. O seară frumoasă! Șoferul pleacă satisfăcut că și-a făcut treaba bine

Lidia rămâne cu un zâmbet inconștient pe față.

- Cine e responsabil pentru zâmbetul ăsta?

Lidia ridică privirea și o vede pe Julia apropiindu-se de ea. La vederea acesteia înghite în sec, uimită de imaginea dinaintea ei. Fata purta o rochie de vară albă, scurtă, cu un decolteu generos și  tocuri fine care îi făceau picioarele să arate splendid.

- Wow! E tot ceea ce spune Lidia. Și iar intră în starea de hipnoză pe care nu o putea stăpâni.

Julia se uită șocată. Nu se aștepta la o reacție atât de sinceră din partea ei.

- Și tu arăți bine. Fata chicotește, amuzată de blondă.

- Mmm... mulțumesc?! Mergea totul atât de rău încât Lidiei îi venea să intre în pământ de rușine.

Dar Julia nu băgă de seamă. O ia pe fata înlemnită de braț și începe să o tragă după ea.

- Ai vrut să ieșim. Hai să vedem unde ne duce noaptea. Suna ca o invitație la mai mult decât o băutură.

Cele două străbat centrul orașului în lung și în lat. De la fast food-uri unde încercă street food-ul ce-l oferea LA-ul, la cluburi pline de atmosferă incendiară, cele două nu își dau seama cum trece timpul.

Dacă seara a început cam stângace, acum erau aproape îmbrățișate, râzând în hohote neavând, parcă, nici o grijă în viață.

Se opersc pe plajă, cu picioarele goale în nisip, ascultând valurile cum se sparg de mal.

- Și, Julia rupe tăcerea după un moment, îmi zici, te rog, ceva despre tine? Își mușcă buza de jos de teamă că a zis ceva nepotrivit.

Lidia observă gestul și, pentr-un moment, rămâne blocată. Iese din transă când Julia întoarce capul către apă.

- Am ajuns în oraș în urmă cu o săptămână și nu știu nimic. Încă sunt în cercetare. Totul e nou pentru mine.

- De unde ești? E tot ce întreabă Julia.

Se gândea dacă să-i zică adevărul sau nu.

- New Jersey! Minte. Totuși să nu își dezvăluie toată viața. Era într-o misiune și trebuia să se țină de plan.

- Și, ce te-a adus aici? În afară de clima splendidă și frumusețea peisajului. Julia râde, dar Lidia nu își ia ochii de la ea.

Lidia stă puțin pe gânduri și, ca să transforme un adevăr într-o poveste frumoasă, schimbă puțin evenimentele ce s-au petrecut în trecut.

- Aici am petrecut cea mai frumoasă vară din viața mea cu o persoană foarte specială. Se uită către cer, și o lacrimă i se prelinge pe obrazul drept. Julia se grăbește și-i o șterge. Lidia își întoarce privirea către ea și îi zâmbește recunoscătoare.

- Pot întreba cu cine? Gândul îi zboară la chipul vesel și blând al ei.

《《《
"- Mami, nu mai alelga așa lepede. Eu am picioale mici. Fata de 4 ani se așează pe nisip, supărată că mama ei nu o așteaptă să o prindă. Femeia râde amuzată de mica ei supărăcioasă.
- Dar mami, trebuie să mă prinzi tu. Nu să te aștept.
Dar nu-i încăpea în voie. "
》》》

- Lidia!!! Glasul Juliei o readuce în prezent. Pentr-un moment te-am pierdut.

- Scuze! Amintiri.

Julia își dă seama că a atins un subiect sensibil așa că o lasă baltă.

- Hai sus! E timpul să plecăm. Julia îi întinde mâna Lidiei să o ajută să se ridice. Blonda, cu aproape un cap peste brunetă, o trage de mână pe acesta și, în loc să se ridice, ajunge ca fata măruntă să cadă peste ea.

Cele două izbucnesc într-un râs zgomotos, plin de veselie. Nu durează mult și se lasă o liniște copleșitoare.

Lidia se oprește cu privirea la ochii brunetei și așteaptă ca aceasta să facă ceva. Își dorea să rupă hipnoza și să se ridice. Dar Julia era la fel de absorbită de femeia blondă de sub ea.

Inconștient, bruneta își coboară privirea la buzele roșii ale Lidiei. Tot felul de sentimente o cuprind în momentul ăla. Prin minte încep să se deruleze tot fepul de scenarii. Pulsul îi crește cu rapiditate iar respirația i se accelerează.

Lidia anticipează ceea ce urmează și nu avea nici o putere să oprească asta.

- Te rog n... e tot ceea ce apucă să rostescă înainte ca Julia să își unescă buzele cu ale ei. În momentul ăla parcă timpul s-a oprit în loc. Nu mai auzea nimic în jur. Totul dispăruse. Era doar ea cu Julia în acel loc și voia să nu se termine niciodată momentul.

Julia este absorbită în sărut și se lasă pradă instinctelor. Era ceva natural pentru ea și își mișca buzele cu ale Lidiei în tandem. Numai experimentase nimic asemănător până acum.

Către orizont, soarele începea să își facă apariți și să-și revarse lumina pe fețele lor.