Desi nu stiam daca puteam avea incredere in el ,ceva dinauntrul meu imi spunea sa o fac si sa ma incumet sa merg cu el ,asa ca am decis sa imi iau imima in dinti. Totusi eram in coma si nu aveam altceva mai bun de facut. Initial nu am stiut exact la ce se referea,cand a zis ca imi arata ,iar in cap mi-au inotat o tona de scenarii (intr-unul era si Cupidon) ,insa la ce a urmat nici nu m-am asteptat cat de putin.
Edy m-a luat de mana si m-am dus cu el. Ne-am dus prin centru, insa nimeni nu parea sa ne observe ,sau macar sa ne vada...asa ca am continuat drumul. Am luat-o apoi pe o strada laturalnica si am inceput sa urcam. Nu oboseam, lucru foarte ciudat, deoarece stau foarte prost cu rezistenta.
Dintr-o data Edy s-a oprit ,in mijlocul drumului, in fata unui zid de caramida...ciudat ,mai fusesem aici intr-o excursie cu clasa ,dar zidul nu a fost acolo. Edy a apasat pe o caramida si zidul s-a dat la o parte, nu am mai vazut nimic atunci ,totul era alb...
