Băiatul din vis |H.S|

CAP 23: Casa din copac II

"Ce cauți tu aici?" îl întreb aproape țipând spre băiatul beat care stătea acum în fața mea, la doar un metru distanță.

A izbucnit în râs şi un fior neplăcut mi-a traversat tot corpul. Am început să tremur la propriu când a început să se apropie şi mai mult de mine.

M-am dat instinctiv înapoi pâna m-am lovit cu spatele de peretele din lemn.

"Am zis să îți fac o vizită, mă gândeam că îți e dor de mine." spune pe un ton amuzat şi ironic.

Pfff. Dor de el? Speram să îl calce o maşina sau să îl violeze o babă. În niciun caz să îl mai întâlnesc vreodată. Mă uit panicată la el când se apropie amenințător de mult de mine.

"Şi se pare că şi ție ți-a fost, din moment ce eşti aici." vorbeşte şi îşi poziționează capul în scobitura gâtului meu.

Ce idiot. Logic că sunt aici. E casuța mea, curtea mea. El ce dracului caută aici?!

Nu a apucat să facă încă o mişcare pentru că l-am împins imediat de lângă mine, dându-l câțiva paşi înapoi.

Cu cât e mai departe de mine cu atât e mai bine. Duhnea în ultimul hal a alcool şi probabil era şi drogat.

"Despre ce tot vorbeşti acolo? Sunt aici pentru că probabil e casa mea şi stau unde vreau." izbucnesc iritată şi totuşi foarte confuză pentru că nu înțelegeam la ce face referire.

"Nu fi prostuță, Alice! Ştii foarte bine la ce mă refer." începe din nou să râdă şi se apropie iar de mine.

"Gândeştete puțin. Cutia aia cine crezi că ți-a trimis-o acum o lună? "

M-am uitat la el confuză şi mi-am amintit imediat. Era cutia aceea pe care a găsit-o Kate în fața uşii în timp ce ne uitam la film. Îmi aduc aminte că în ea erau nişte hârtii şi nişte pietre. Nu îi dădusem importanță, aproape că şi uitasem de ea.

"Ce legătură are cutia cu asta"? întreb neînțelegând absolut deloc la ce se referă.

"Ohh, iubito. Nu ai citit şi scrisoarea, nu?" mă priveşte şi îşi dă seama că nu am habar de ceea ce tot zice şi continuă.

"Credeai că acolo sunt doar hârtii şi pietre? Hahaha. Ce grăbită ai fost dacă nu ai căutat peste tot." face o mică pauză şi se sprijină de peretele din lemn, neluându-şi privirea de pe mine.

"Vezi tu, Alice. Acolo în cutie se mai afla ceva. Un mic anunț ca să zic aşa. Ohh, iubito. Nu îmi vine să cred că tu chiar nu ştii. Dar totuşi eşti aici, acum."

"Despre ce tot vorbeşti tu acolo?! Şi nu îmi mai zice iubito! Ți-ai da toți dinții din gură zânei măseluțe ca să îți îndeplinească dorința asta!" țip la el şi îl împing mai departe de mine.

Dar degeaba, se apropia tot mai mult.

"În cutie se mai afla o scrisoare. O scrisoare în care îți descriam cum în noaptea asta, în căsuța asta, eu o să te fac femeie. Cum o să ți-o trag până dimineață şi până când nu mai ai flagă să îmi țipi numele."

Cred că dacă îmi vedea cineva fața acum, probabil m-ar fi întrebat dacă am văzut o fantomă.

Eram şocată şi speriată. Mă gândeam că Harry trimisese cutia şi în niciun caz că se afla un aşa mesaj în ea. Credeam că e doar o glumă proastă, inofensivă. În niciun caz asta.

Deci bețivul ăsta de Jack venise aici să mi-o tragă? Doamne fereşte. E mai posibil să îmi reînvie hamsterul decât să mi-o tragă el.

"Şi poate te întrebi şi care e faza cu pietrele şi hârtia. Ei bine, am zis să nu te sperii din prima aşa că am zis să fiu bun cu tine. Ele reprezintă nivelul cu care o să o face. Hârtia reprezintă blândețea cu care o să începem iar piatra duritatea cu care o să continuăm. De ce crezi că pietrele alea erau roşii? Roşu reprezintă sângele pe care îl vei vărsa pentru mine."

Gura mea formează un "o" şi simt cum mi se înmoaie picioarele.

"Haide, iubito, mă dezamăgeşti. Priveşte partea bună, o să fi luată prin surprindere."

Cine se gândeam că ospărarul de la o cafenea o să vină într-o noapte la mine şi mă anunță ca mă va face femeie? Amuzant, nu? Chiar deloc! Aş prefera să mă fure nişte extratereştri şi să facă teste pe mine, decât să fie bețivul ăsta pervers aici, acum.

S-a împins în mine, prinzându-mi încheieturile mâinii, ridicându-le deasupra capului meu. Am început să țip când şi-a lipit buzele de gâtul meu, muşcându-l dur.

Continuam să țip dar el tot nu se oprea, ba mai rău, începuse să se frece de mine şi îl puteam simții cum se întăreşte lângă mine.

Dacă ăsta era un coşmar, mă jur, e unul foarte prost care sper să se termine până nu e prea târziu.