Băiatul din vis |H.S|

CAP 12: Cutia

Bag capul înăuntru, închid geamul şi trag imediat draperiile în urma mea.

Aoleu, ce mă fac eu cu tâmpitul ăsta?
Încerc să scap de el şi să nu am nicio treabă cu el şi parcă viața mă urăşte şi îmi dă contrariul.

Harry e tipul de băiat rău, nesimțit, agresiv şi mai ales pervers! Doar ochii aceea şi gropițele alea mă fac să mă topesc pe picioare.

Îh! Alice, ce tot faci aici?! Harry e doar un bou, nu băiatul de care să te îndrăgosteşti!

În timp ce mintea mi se contrazice cu inima, corpul meu mă direcționează spre Kate.

Mă trântesc atât de tare pe pat încât sunt săltată puțin în aer, iar Kate, fiind întinsă pe marginea patului, este aruncată pe jos.

Încep să râd imediat şi mă rostogolesc prin pat până ajung în locul unde stătea Kate mai devreme.

Îmi aplec capul, putând să-mi văd prietena cum stă pe jos, frecându-şi cotul stâng.

"Au! Ştii ce, Alli? Dacă aş fi vrut să iau cursuri de zbor nu aş fi luat de la tine cu siguranță." mă priveşte amuzată în timp ce îşi freacă cotul în continuare.

"Am zis să îți dau nişte cursuri suplimentare." spun şi încerc să îmi potolesc râsul care mi-a provocat şi câteva lacrimi.

"Mai bine mi-ai învăța cotul cum să nu mă mai doară." spune, arătând spre cotul ei râzând.

"Pentru moment o să te învăț cum să te ridici."  mă apropii de ea şi îi întind mâna pentru a o ajuta să se ridice.

***

Stăm amândouă pe canapeaua din sufrageria mea şi ne uităm la un film de dragoste care deja a început să mă întristeze.

De ce nu pot avea şi eu această dragoste adevărată? Atât de pură şi sinceră. Numai în filme am văzut o aşa iubire.

Mai iau încă un pumn de floricele din bol şi încerc să înlătur această tristețe. Cred că nu ar mai trebui să mă uit la filme de dragoste.

Afară încă ploua şi asta îmi dă o stare de moleşeală, tăindu-mi tot cheful de viață. Parcă nu ar fi fost suficientă tristețea din cauza filmului.

Pierdem vremea aiurea, ca două triste şi plictisite ce suntem, dar nici altceva nu văd ce am putea face.

Mă ridic leneşă de pe canapea şi mă apropii de laptop să pun alt film.
După mici căutări prin lista celor mai noi filme îl pornesc pe  "The Mortal Instruments", fiind unul de acțiune.

Mă întind pe canape şi îmi las capul să cadă uşor pe umărul lui Kate.

Încep să îmi simt pleoapele atât de grele şi imaginea devine puțin blurată în fața ochilor mei. Cred că o să trag un pui de somn.

Deodată un ciocănit în uşă mă trage din procesul meu de a adormi. Îmi deschid brusc ochii şi ii arunc o privirea întrebătoare lui Kate, aceasta făcând la fel.

Ne mutăm amândouă privirea în acelaşi timp spre holul întunecat, apoi ne uităm din nou una la alta.

"Te duci tu?" întreb, fiind prea leneşă să mă pot ridica de aici.

"Fir-ar! Bine!" oftează şi se ridică de lângă mine, lăsând cutia cu înghețată - pe care tocmai acum am observat că o avea în mână- pe măsuța din fața canapele.

O urmăresc cu privirea pe Kate cum iese din living şi se pierde în întuneric, pe hol.

Oare cine putea fi la uşă la ora asta şi mai ales pe vremea asta.