CAP 15: Tunelul

573 66 7
                                    

Kate îi dă biletele bărbatului de la începutul tunelului şi acesta ne lasă să ne continuăm drumul.

Îi strâng mâna cu putere lui Kate, în timp ce ne afundăm din ce în ce mai mult în întunericul tunelului.

Nu văd nimic. Peste tot este doar întuneric. Dacă ăştia cred că doar întunericul ăsta mă sperie, ei bine, au dreptate.

Aici nu trebuie să mai fie şi alți oameni? Adică au mai intrat şi alții înaintea noastră, unde naiba au dispărut?!

Tresar puternic când o chestie sare din întuneric direct în fața mea, având un chip de drac înfricoşătoare.

Din instinct sar pe Kate imediat cum simt că monstrul ăsta îmi atinge umărul.

Un țipăt îmi iese pe gură când simt că ne prăbuşim, eu căzând peste Kate.

Fără să îmi mai pese dacă mă doare ceva, mă ridic repede şi o trag şi pe Kate după mine când simt prezența aceea venind spre noi.

Fug ca nebuna, dorindu-mi doar să ies de aici. Nu mi-am mai întors deloc privirea în spate. Oricum ar fi fost în zadar deoarece totul e afundat în întuneric.

Nu îi mai simt prezența lui Kate lângă mine. Mă opresc brusc din alergat, panica cuprinzându-mi corpul.

"Kate, îmi e frică! Unde naiba eşti?!" spun în şoaptă, creându-se un mic ecou.

Cât poate să fie tunelul ăsta de mare?! Adică e doar un tunel la un carnaval, să fim serioşi, nu o peşteră!

O buşitură puternică îmi provoacă fiori pe şira spinării. Mă întorc instantaneu spre direcția sunetului şi încep să fac paşi mici în acea direcție.

Deodată simt cum două mâini mă prind puternic de şolduri şi mă ridică în sus, aruncându-mă pe umărul său.

"Dă-mi drumul!"țip panicată, făcându-le loc lacrimilor să apară.

Observ că nu se sinchiseşte să îmi răspundă, începând să alerge cu mine pe umăr.

Continui să protestez şi îi lovesc cu pumnii în spate, în speranța că mă va lăsa.

Nimic.

Ăsta este din fier sau cum?! Cine naiba este şi de ce nu mă lăsa dracului jos?!

Îh! Tunel nenorocit! Numai decizii proaste iau în ultima vreme!

Şi Kate unde mama naibii este?!

Brusc simt cum picioarele mele fac din nou contact cu solul, ochii fiindu-mi acum acoperiți de o mână mare.

"Dă-mi drumul, chestie ce eşti!" țip în timp ce încerc să îl împing cu mâinile, dar degeaba.

Deodată simt cum mă lipeşte de pieptul lui, mângâindu-mi spatele şi gâdilându-mi urechea cu nasul său. Prezența asta îmi pare atât de cunoscută.

Ohh, ce este asta? Îmi provoacă mii de fluturi în stomac şi fiori pe şira spinării.

Parcă am uitat complet unde sunt şi că trebuie să ies de aici.

Cred că (,) corpul meu a luat-o razna, pentru că nu ripostează în niciun fel.

Coboară încet spre gâtul meu, atingându-l uşor cu buzele sale uşor umede, biciuindu-mi pielea cu respirația sa fierbinte.

Un geamăt îmi părăseşte buzele când începe să traseze mici cerculețe cu limba pe gâtul meu, muşcând şi sugând în locurile acelea.

Mii de emoții îmi străbat corpul în timp ce mâinile lui se plimbă protectiv pe spatele meu.

Lasă mici sărutări pe maxilarul meu şi ajunge imediat la nivelul buzelor mele.

Este mai înalt decât mine, iar părul lui îmi gâdilă fața.

Doamne, Dumnezeule! Ce caut eu aici?

Îşi freacă lent nasul de al meu şi îşi coboară respirația fierbinte pe buzele mele. Simt că mă topesc. Vreau atât de mult să îl sărut. Această prezență, atât de cunoscută.

Sunt surprinsă când îmi pride buza de jos între dinții lui, muşcându-o şi sugând puternic din ea.

Sunt ca într-o tranşă, fiorii de plăcere au pus stăpânire pe corpul meu şi nu mai pot gândi normal. Nici măcar nu ştiu cine e acest tip şi accept să îmi facă lucrurile astea? Dar al dracului să fie! Se simte atât de bine!

Îşi presează buzele puternic de ale mele şi mă trage şi mai aproape de el. Corpurile noastre sunt lipite unul de altul în timp ce mâinile lui îmi mângâie spatele. Îmi duc şi eu mâinile în părul lui şi simt cum dau de nişte cârlionți mătăsoşi. Se simt atât de bine.

După un mic joc înfometat între buzele noastre, îmi dă drumul brusc şi fuge de lângă mine.

Îmi deschid ochii imediat şi mă uit confuză prin jur.

Nu îmi vine să cred ce tocmai s-a întâmplat!

Mă uit în continuare prin jur, punându-mi mâna în cap şi gândindu-mă dacă asta chiar s-a întâmplat sau e doar rodul imaginației mele.

Văd o lumină în îndepărtare şi încep să alerg spre ea. O grămadă de chestii încep să sară din pereți şi sunete stranii se aud de peste tot. Încerc să ocolesc toate chestiile astea care mă înspăimântează de moarte şi să ies odată de aici.

***

După ce ies de acolo o găsesc pe Kate la ieşirea din tunel. Mă aşteptă speriată aici, crezând că am făcut infarct de nu mai ieşeam.

Îi spun că vreau să mergem mai repede acasă şi încep să o înjur şi să o ameninț că m-a pus să intru în tunelul ăla tămpit.

Zayn se oferă să ne conducă acasă, deabia acum luându-i în considerare prezența.

În timp ce mergem spre casă, Kate îmi tot pune întrebări legate de ce am făcut în tunel după ce am dispărut de lângă ea, dar prefer să nu îi spun ce mi s-a întamplat cu adevărat şi mă rezum doar la faptul că am încercat să găsesc ieşirea aia nenorocită.

Singurele mele întrebări sunt cine este băiatul? De ce îmi provoca mii de emoții în corp şi de ce m-am lăsat dusă de val?!

Deşi am unele bănuieli în legătură cu cine ar putea fi. Şi cred că nu mă înşel.

***

Au trecut cinci zile de la întâmplarea cu carnavalul şi parcă mă mai liniştisem.

Timpul mi l-am petrecut cu Kate, uitându-ne la filme şi mâncănd dulciuri non-stop, vechile noastre obiceiuri de altfel.

Peste Harry nu am mai dat în astea câteva zile care au trecut de la carnaval. Asta mă bucura într-un fel dar ceva din mine mă facea să îmi fie şi dor de el. Ciudat, îmi ete dor de Harry?! Mie?

Gândurile astea au pus stăpânire pe mintea mea, făcându-mă să mă gândesc la el în fiecare moment al zilei. Totul a fost atât de monoton zilele astea, doar şcoală şi acasă.

Nici Kate nu a mai vorbit cu Zayn. Nu mai auzisem absolut nimic de ei.

Oare s-or fi mutat?

***

O văd pe Kate cum apare de după peretele din partea stângă a holului.

Mă uit la ea şi o observ că se grâbeşte spre mine, cu ochii mari şi cele două pahare de apă în mână.

"Vine! Vine!Vine!" şopteşte ea, averintându-mă în timp ce îmi întinde paharul cu apă.

Băiatul din vis  |H.S|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum