Băiatul din vis |H.S|

CAP 1: Cârlionții negrii

Deschid brusc ochii şi mă uit agitată prin cameră, încercând să îmi dau seama dacă totul a fost real sau doar un coşmar.

Arunc pătura de pe mine dintr-o singură mişcare şi îmi ridic tricoul cu o oarecare teamă.

Mi-am îndreptat privirea pe suprafața abdomenului meu şi m-am liniştit când am observat că nu aveam nicio vânătaie, niciun semn, nimic.

Singura chestie pe care o simțeam la nivelul abdomenului era golul din stomac, asta probabil pentru ca nu am mâncat nimic seara trecută.

"Ohhh, Doamne, mulțumesc din suflet că a fost doar un coşmar!" răsuflu uşurată în timp ce îmi acopăr la loc abdomenul cu materialul subțire al tricoului.

Mă ridic leneşă din pat şi îmi strecor picioarele în papucii roz care mă aşteptau lângă marginea patului.

Am nevoie de un duş, unul fierbinte, pentru a-mi detensiona muşchii care încă sunt încordați din cauza coşmarului.

Intru în baie şi închid uşa în urma mea. Mă dezbrac rapid de tricoul şi de pantalonii scurți cu care am dormit noaptea trecuta şi le arunc direct în coşul de rufe.

Reglez apa la temperatura potrivită şi mă strecor sub duşul care îmi atacă pielea cu picaturi fierbinți de apă.

Mă întind după gelul de duş şi torn din el pe buretele roz din mâinile mele.

Încep să îmi masez corpul cu mişcări lente, bucurându-mă de mirosul apetisant de ciocolată al gelului de duş.

Închid apa şi ies cu grijă din cabina de duş. I-au prosopul mare, alb, ce mă aştepta cuminte în dulap şi îl înfăşor în jurul corpului meu. Mă intorc pe călcâie şi îmi îndrept imediat atenția spre chipul ce se reflectă acum în oglindă.

Am o față palidă, cu pungi negre sub ochi şi vizibil obosită. Se pare că orele puține de somn şi coşmarul de aseară îşi pun amprenta pe chipul meu.

Un fior m-a cutremurat când secvențe din coşmar mi-au reapărul în minte, totul părând atât de real.

Am închis ochii şi am scuturat din cap, încercând să alung amintirea acestui vis din mintea mea.

Am descuiat uşa băii şi m-am îndreptat spre dresing. Chiar nu am idee cu ce o să mă îmbrac.

M-am poziționat în fața dulapului şi am început să îmi plimb privirea leneşă peste hainele din fața mea.
Am tras de pe raft o pereche de pantaloni scurți negri şi o bluză cu diverse modele în combinație de alb cu negru care îmi lăsa abdomenul la vedere.

Nici nu am habar cât este ceasul, dar nici nu mă prea înteresează acest detaliu deoarece e sâmbătă şi nu avem şcoală.

M-am apropiat de mica noptieră de lângă pat şi am ridicat telefonul. Am apăsat pe butonul de deblocare şi am glisat ecranul.
Nu am primit niciun apel sau mesaj. Probabil Kate încă nu s-a trezit.

Mi-am blocat ecranul la loc şi am bagat telefonul în buzunarul blugilor.

E timpul să îmi fac apariția în bucătărie.

Cobor lenesă scările şi intru în bucătărie, unde o surprind pe mama băgând ceva la cuptor.

"Bună dimineața, mamă!" bucuria de a o vedea se poate simții în glasul meu. M-am apropiat de ea şi i-am sărutat obrazul.

"Bună dimineața, prăjiturică mică." răspunde cu dragoste şi mă ia în brațe.

Mama mereu era aşa. O persoană sufletistă, iubitoare, iertătoare şi toate chestiile bune într-un loc. Uneori chiar nu înțeleg cum poate o persoană să fie atât de bună şi mă bucur extrem de mult că acea persoană e mama mea, chiar dacă uneori poate fi enervantă.