Jurnalul unui psiholog

Capitolul 1

- Teo, trebuie sa cobori scumpo !
- Imediat mamă !
- Trebuie sa fii mai resposabila daca doresti sa devii un psiholog bun.
"Mereu trebuie sa faca asta ? Voi locui singura incurand si voi fi mai independenta si responsabila decat isi inchipuie ea "
Ma imbrac repede si cobor sa iau micul de jun impreuna cu parintii mei. La scurt timp m am ridicat de la masa si am plecat spre biroul meu unde trebuia sa imi intalnesc viitorul pacient.
- Buna ziua ! Mă numesc Tiffani dar mi se spune Tiff. Am 19 ani si sunt extrem de stresata.
"Multi oameni vin la mine in speranta ca le voi putea lua stresul sau boala . Eu vreau doar sa ii vindec sufleteste insa la problemele ce tin de bani si ceruri nu mi place sa ma amestec. Accept bucuroasa persoane in pragul depresiei incercand sa cunosc enigma acestui cuvant "
Dupa o scurta sedinta cu tanara Tiff m am gandit ca ar trebui sa ma intind putin pana cand va aparea urmatorul pacient, care spre bucuria mea este depresiv.
- Buna. Ma cheama Emily si imi urasc viata. Am 17 ani in caz ca va pasa iar asta sunt eu . Fumez, ma tai si sunt depresiva.
Teo a ramas de a dreptul socata. Tanara adolescenta din fata ei avea mainile pline de cicatrici, ochii rosii de la fumat, cearcanele parca din ce in ce mai adanci. Nu a avut niciodata un astfel de caz.
- Buna draga, eu sunt Teofana insa poti sa imi spui Teo.
- Nu ma mai stradui sa le retin numele psihologilor mei deoarece ii schimb des . Nu era necesara prezentarea.
- Şi mie imi pare bine de cunostinta. Adauga Teo imbufnata de atitudinea adolescentei.
- Uite cum sta treaba Teo sau cum te cheama. Ma lasi in pace. Tu iti iei banii. Spui ca sunt bine si toata lumea e fericita.
- Nu am de gand sa accept aceasta oferta.se incrunta tanara psiholoaga la oferta lui Emm.
- Faci ce vrei. Nu ai sa vezi prea multa socializare din partea mea.
- Uite scumpo, eu incerc sa te ajut, incerc sa te inteleg insa daca nu vrei asta nu te pot obliga.
- Perfect. Esti prima persoana care mi spune asta. Ai inceput bine.
- De ce te tai ? A intrebat o direct mica psiholoaga.
- Pentru ca mi place.
- Ce ti place ?
- Totul.
- Deci iti place si viata. Tocmai ai recunoscut. A tachinat o Teo.
- Mdea.. nu mi plac jocurile tale.
" ce a fost in capul meu ? Aceasta fata imi va da mari batai de cap pentru ca nu o pot ingelege insa nu vreau sa recurg la un gest de lasitate si sa cedez .
Ce pot sa fac acum ? Mhmm.. nimic ? Nu.. asta e cam.. imposibil ? Trebuie sa reusesc sa o inteleg pe fata asta.. e primul meu caz de acest gen de depresie si nu am sa renunt prea usor. M am gandit ca ar fi dragut sa simt ce simte si ea pentru a o putea intelege. Desigur traumele ei psihologice nu am sa le deslusesc prea curand dar totul are un inceput. Cum spuneam.. vreau sa incep in a ma taia.. sa observ pe pielea mea tainele acestei senzatii."
- Uite draguta.. eu imi fac doar meseria asa ca ar fi un gest onorabil sa ma lasi si sa mi accepti jocurile si glumele pentru ca nu le fac pentru mine.
- Bine. Nu mi pasa ce faci atata timp cat nu trebuie sa stau prea mult timp aici.
- Sunt destul de sigura ca nu ti place sa faci teme.. insa am nevoie de un scurt eseu.
- Ce ? Esti nebuna ? Nu am venit aici sa ti fac eseuri. Nu.
- Uite.. nu e ca un eseu de scoala.. e ca un jurnal. Vreau sa scrii in acest eseu toate sentimentele si gandurile atunci cand te tai si fumezi.
- Bine.. ai o metoda foarte ciudata de a afla lucruri despre mine.
- Nu i problema ta ce metode am eu. Tu doar fa ti singura tema pe care ai sa o primesti.
- Bine . Dar daca nu renunti la joculetele tale de a ascunsul dupa deget nu primesti eseuul.
- Ne am inteles. Ne vedem peste 2 zile la aceeasi ora.
- Hai pa Teo!
Ce e cu fata asta ? A acceptat atat de usor o tema pe care in mod normal ar fi indispus o ? Asta e ciudat dar sper sa fie de bine. Dupa o zi atat de obositoare merit un somn buun. Ajung acasa, iau cina si urc in camera mea. M am decis sa ma mut singura deoarece consider sa am un job stabil si imi pot purta de grija . Sper ca parintii mei sa accepte vestea si dorinta mea de a devenii independenta.