Jurnalul unui psiholog

sunt fericita ?( cap. 6 )

Mi-a cuprins mâna cu palmere sale mari si mi-a sărutat-o. M-am simtit respectata si iubita..
Toate gandurile mi au fost intrerupte de un țipăt
- Du-te dracului, femeie ! M-am saturat de toti psihologii tăi si de toate fețele tale. Mai bine mor decat sa traiesc in casa cu tine.
Vocea imi era cumoscuta, mă ridic grabita si intorc capul cate blocul din spatele meu si o vad pe Emm țipând la mama sa. Era cu adevarat suparata. Nu stiu ce s a intamplat dar cred ca ar trebui sa intervin.
- Emm ! Stai draga mea !
- Ce e cu tine aici ? Ea te a chemat ? Scârba asta ? M am saturat de ea, de tine, de toti. Vreau sa mor.
- Eşti laşă ! Strigă Tate .
- Cine esti tu sa imi spui ca sunt laşă ? M am saturat de viata de cacat pe care o am.
- Daca ai de gand sa te omori fa o demn.
- Depinde ce inseamna pentru tine demn.
Asta era o conversatie prea dramatica . Fata aceea avea de gand sa se omoare iar Tate o enerva. L am strans cu putere de mana in semn de "termin o " dar el a continuat.
- Daca ai de gand sa te arunci de pe bloc sau balcon e cel mai prostesc joc. Nu vrei sa mori si stii asta. Ai nevoie de atentie si iti lipsesc multe. Termina circul . Poate mama ta nu este in masura sa iti spuna sa o faci insa eu da.
- Cine esti tu?
- Sunt viitorul logodnic a Theofanei, iar tu esti bulversata.
Logodnic ? Ceee ? Vrea sa ma ceara ? Sau.. nu ! A facut o indirect chiar acum. De unde e el atat de sigur ca am sa accept ? Abia il cunosc. Tata nu va fi de acord... am nevoie de timp sa ma gandesc. S au linistit si apele iar acum merg spre casa de mână cu "viitorul meu logodnic" . Ajunsa in fața blocului meu Tate mă imbratiseaza puternic si ma săruta pasional. Chiar il iubesc . Este dârziu si chiar am nevoie de odihna. Ii mai ofer un sarut si dau sa plec dupa un "noapte buna" şoptit. El mă prinde de incheietura si mi ofera un inel.
- Vrei sa fii sotia mea ? Nu. Stai... mă iubesti ?
- Da. Da la amandoua !
Am urcat impreuna in bloc.. si in seara aceea s au intamplat multe nebunii.