Jurnalul unui psiholog

întâlnirea ( cap. 5 )

Am ajuns acasa epuizata. Am ales sa ma intind putin ca sa nu arat ca un zombie la intalnire. Vreau sa il cunosc mai bine pe Tate si sa imi fac totusi timp si de jurnalul Emmei. M am intins pentru cateva clipe in pat. Cand ma trezesc ma uit la ceas. Ora 7 jumatate. Am întârziat ! Ma ridic grabita si il sun repede pe Tate. Aveam deja 5 apeluri prierdute de la el si chiar nu voiam sa il sperii.

- Buna Tate, imi cer scuze ca am intarziat dar.. am adormit .
- Daca nu voiai sa vii de ce nu mi ai spus ? As fi inteles.
- Voiam sa vin. Jur. Serios. Imi pare rau.
- Buna scuza. Este ok. Inteleg. Era prea frumos sa fie adevarat.
- Dar...
Si a inchis.
M am imbracat rapid si am luat un taxi pana in locul unde trebuia sa ne intalnim. Era chiar acolo. Se pregatea sa plece.
- De ce ai mai venit ?
- Pentru ca imi pare rau.
Niciunul nu a mai spus nimic. Eram tăcuți. I am luat mana in palma mea si am strâns-o puternic. Era rece. L-am sarutat usor pe obraz iar el a oftat . Imi parea atat de rau.
- Te iubesc, Teo ! Nu cred ca poti intelege..
- Mi-as dori sa iti spun acelasi lucru. Dar nu ma vei crede niciodata.
- Se mai intampla. Imi pare rau. Nu am incercat sa te oblig. E o pierdere de timp. O incercare eşuată
- Nu e ! M am rastit la el cu ochii in lacrimi.
- Sunt foarte obosita. Astazi toata ziua am fost in cautarea unei rochii dragute pentru intalnirea asta. Pentru momentul nostru. Cand am ajuns acasa am adormit si m am trezit mult prea tarziu. De ce nu poti sa intelegi ?
- Ti ai facut griji la cum vei arata la aceasta "intalnire" ? Este o intalnire ?
- Da..
M am apropiat si mai mult de el. M a imbratisat calduros iar obrazul meu i a atins pieptul . Inima ii batea repede si simteam cum emotiile il copleşeau.
- Nu trebuie sa ai emotii. Fii relaxat. Vreau sa fii tu insuti cu mine.
- As vrea sa pot. Dar nu vreau sa o dau in bara.
Am chicotit preț de cateva minute. Ma gandeam de cat timp ma urmareste . Ce vede atat de special la mine ? A spus o si el, am o viata monotona. Sunt doar o psiholoaga cu 2 pacienti. M a intrerupt insa din gandit cu un sarut scurt urmat de o imbratisare lunga si plina de dragoste. Mi am ridicat privirea si i am vazut ochii verzi la lumina unui felinar. Era perfect. L am sarutat apasat si falamnd. A fost uimit de reactia mea. Era fericit. Simteam asta. Si eu eram. Eram doar noi si un felinar pe o strada pustie.