Jurnalul unui psiholog

începutul ( cap.2 )

A trecut o saptamana de cand Emm nu a mai venit la cabinetul meu. Mă ingrijoreaza. Incerc sa dau de ea.. ii sun parintii:
- Bună ziua, doamna Paket ! saluta putin incordata tânara psiholoaga
- Buna. S a intamplat ceva cu fata mea ? Cum se simte ?
- Despre asta voiam sa va vorbesc. Emm nu a mai trecut pe la cabinetul meu de o saptamana si am crezut ca i ati schimbat psihologul si mi ar fi placut sa ma anuntati. Mi am facut griji.
- Uitați domnişoara Puh ( numele de familie a Teofanei ) , fiica mea nu si a facut temele si a spus rusinata ca nu se poate prezenta la dumneavoastra asa. Imi cer scuze ca nu am anuntat dar nu am stiut ca ati programat o saptamana aceasta.
- Nu este o problemă. Emm stia foarte clar ca nu i am cerut sa mi faca un eseu in 2 zile :/
- Ea mi a spus altceva.. continuati
- Va rog sa ma anuntati daca fiicei dumneavoastra nu i place prezenta mea. Transmiteti salutari si toate cele bune. O astept maine la ora 16:30.
- La revedere.
Aceasta pustoaica imi da batai de cap . Sper sa se prezinte maine pentru ca vreau sa i spun clar ce vreau sa ii demonstrez .
A doua zi.
- Buna, Teo ! Intra sictirita Emm in cabinet.
-Trebuie sa vorbim domnisoara! O anunta psiholoaga pe Emm care clar este amuzata de tonul serios .
- haha . Nu vorbi ca mama. E enervant.
- Bine. Stai jos.
- Nu sunt caine ! Ma asez si fara sa mi ordoni
- Nu ti am ordonat si inceteaza sa te mai prostesti
- Mbine... de ce m ai chemat iar ?
- Nu voiai sa vii ? Asa i ?
Raspunsul fetei nu a fost neasteptat.. insa tonul serios si vocea sa groasa m a facut sa ma cutremur . Acel nu . M am simtit respinsa . Dar este.. doar una din pacientele mele deci nu ar trebui sa ma afecteze. Nu este printre putinii copii care zic asta iar la final sunt cat de cat normali.
- Uite Emm, nici eu nu vreau sa locuiesc singura cuc.. dar nici nu vreau sa stau cu parintii mei si imi castig existenta prin asta.. prin a ajuta tineri ca tine.
- Nu te am intrebat ce faci tu sa ti castigi existenta. Pur si simplu m am saturat sa vorbesc cu straini a caror nume nici macar nu ma straduiesc sa le retin. M am saturat!
Aud usa trantind. Emm pleaca nervoasa. O las sa se linisteasca sau poate ma linistesc eu. Ma afecteaza iesirile ei. Mi as dori sa ma asculte macat o singura data. O lacrima de ciuda si nervi imi uda obrazul inrosit. Nu stiu de ce o fac dar este ok. Ma linistesc. Dupa ce imi revin sun acasa la Emm sa ma asigur ca tanara este in siguranta. Raspunde mama sa si imi aproba acest lucru . Acum sunt mai linistita dar ar trebui sa mi eliberez programul pe astazi. Plec de la birou si ajung obosita acasa. Imi fac un dus fierbinte si adorm cand... cineva bate la usa.