Mă ridic iritata din pat si deschid usa. Un tânâr blod , cam de aceeasi varsta cu mine, cu ochii pierduti, un chip aparent atat de sincer :
- Buna, sunt Tate si imi ... mă privea insistent, eu eram in pantalonii mei scurti si un maieu lejer . Imi cer scuze de deranj
- Să spunem ca nu este deranj. Cu ce te pot ajuta ?
- Am auzit ca sunteti un bun psiholog si as avea nevoie de serviciile dumneavoastra.
- Ok. Inteleg. Dar de ce a trebuit sa veniti la aceasta ora ? Spun eu usor iritata de privirea insistenta si pierduta.
- Sunt disperat. Am nevoie de cineva chiar acum
- Imi pare rau domnule, insa eu imi respect programul. Daca aveti nevoie urgent ne vedem dimineata la ora 7 la cabinetul meu.
- Va multumesc. Si poti sa imi spui Tate. Suntem de aceeasi varsta. La revedere. O seara buna.
Inchid usa dar nu inainte de privi tanarul frumos care tocmai mi a batut la usa . Ochii aia.. atat de sinceri dar pierduti. Vreau sa il ajut. Daca nu vine maine ? Vreau sa vorbesc cu el. Ies grabita in pijamale in scara blocului si strig " Tateee ! Tatee staai ! "
Il aud ca raspunde si apoi apare in spatele meu.
- Ce s a intamplat ? Am stabilit ca ne vedem dimineata.
- Da.. in legatura cu asta.. daca chiar ai nevoie sa vorbesti cu cineva as putea sa fac o exceptie. Mi a sarit somnul.
- Uite Teo, mi ar placea sa raman insa nu vreau sa deranjez. Ne vedem maine. Te sun eu .
- Stai ! Da mi numarul tau !
Mi a dat numarul lui. Ce frumos rostea fiecare cifra. Mi a placut sa l cunosc. Sunt nerabdatoare in schimb sa i aflu povestea.
- Noapte buna, Tate !
- Noapte buna, Teo ! Si ma saruta scurt pe obraz.
Ceeee a facut el ? Omg ! Inima mea bate exagerat de repede.
- Ce te ai rusinat asa ? Nu te a mai pupat nimeni niciodata pe obraz ?
- Ăăă.. ba da. Doar ca nu ma asteptam.
- Din partea mea sa te astepti mai des. Eu.. am o placere sa te privesc apoi totul vine de la sine. Sper ca nu te am speriat. Imi cer scuze pentru .. stii tu. Faza de acum cateva momente
- Este in ordine. Noapte buna. Mă intorc repede si fug spre apartamentul meu.
-Noapte buna, Teo...
Sunt surprinsa. Ce a fost acel gest ? Ii place sa ma priveasca apoi totul vine de la sine ? Oare are nevoie de psiholog sau de psihiatru ? Oh.. ce ma fac ? Si Emm ... si.. off trebuie sa ma culc sa nu ma prezint maine ca un zombine in fata lui Tate. Si nu pentru ca e Tate. E doar un alt pacient, iar eu imi respect pacientii. Ma bag la somn.
CITEȘTI
Jurnalul unui psiholog
РазноеTeofana, o fată în vârstă de 26 de ani provine dintr o familie cu oameni înțelegători şi buni, tatăl său fiind preot iar mama sa bibliotecara. Teo este psiholog incepator rezolvand doar cazuri relativ usoare pana intr o zi cand o puştoaica depresiva...
