Jurnalul unui psiholog

next day( cap. 7 )

M am trezit puțin speriata si uimita de tot ce s a petrecut in acea noapte. Nu am mai trait asa ceva niciodata. Imi intorc usor privirea spre Tate care dormea ca un bebeluş. Are niste gene atat de lungi si negre . Imi intind buzele pana ii ating obrazul drept si il sarut usor. Ma ridic din pat si ma privesc in oglinda. Sunt goala. Ce ?  Oo doamne trebuie sa ma imbrac. Incep sa ma agit  si să roşesc la gandul ca Tate seara trecuta m a vazut asa.
- Te am vazut deja. Nu te rusina. Spune Tate detaşat si somnoros.
Am rosit instant si simteam cum obrajii imi iau foc. Am intrat grabita in baie. Vocea lui se aude..
- Spuneai ca ma iubesti, nu ar trebui sa iti fie rusine de mine. Suntem logodnici.
Uitasem complet ca am acceptat sa mi petrec intreaga viata cu un strain. Sunt asa.. visatoare. Nu vreau sa ma casatoresc acum. Nu il cunosc.
- Imi pare rau. Inca nu m am obisnuit cu gandul ca sunt logodnica ta. Trebuie sa mi pun la punct gandurile.
- Cum spui tu. Vin o aici acum..
Am deschis usor usa băii. Luasem un prosop galben si foarte pufos pe mine pentru a mi acoperi goliciunea. Imi era rusine de el. Imi era rusine de momentul ăsta atat de penibil pentru mine. Intru cu privirea plecata spre podea. Tate se apropie de mine si imi ridica bărbia . Il privesc in ochi apoi simt cum mâna sa imi mângâie talia.
- Trebuie sa citesc jurnalul Emm'ei
- Este ok. Am sa iti ofer timp si spatiu.
Merg in sufragerie si iau jurnalul Emm'ei din sertar. Mă uit putin la detaliile făcute de ea. Titlul era scris din țigări desenate iar conturul filelor era mărginit de lame. Am citit titlul destul de expresiv " Jurnalul meu psihologic " . L am deschis .
Sunt Emm.
Vreau sa specific faptul ca Theo este prima psiholoaga din cele peste 50 pe care chiar o admir si o pot numi asa.
Nu sunt depresiva sau cel putin eu nu recunosc asta.
Nu am prieteni dar lama imi este o amica fidela . Ea imi ofera placere si fiori pe care nimeni si nimic nu mi i a oferit vreodata. Cand imi sfâşie fiecare strat de piele si lichidul cald si roşiatic invadeaza zona crestată nerabdator să iasa la iveala. Este un moment profund dupa care uneori tanjesc atunci cand imi ating ranile si simt o mandrie interioara care ma satisface.
Țigara este si ea de incredere. Imi invadeaza plamanii ca intr o imbratisare si mi i elibereaza la fel de repede lasându mi  libertatea de a alege formele pe care vreau sa le eliberez. Asta este arta mea. Singura arta pe care nu o poti surprinde si păstra in timp. Este totul in prezent. Eu iubesc prezentul.
Drogurile nu sunt atat de draguțe. Sunt atat de prefacute. In timp ce iti ofera cea mai minunata zi si stare din lume , pe la spate iti infinge un cuțit bine ascuțit. Asta doare. Dar uneori merita.
Nici alcoolul nu este rau. Cand esti putin amețit dar totusi razi de tine pentru ca esti in acea stare. Cand nu ti e sete dar totusi mai vrei. Totul tine de tine iar asta este lumea mea.
Sunt impresionata de aceste cuvinte. Se vede ca Emm chiar le a simtit. Vreau sa discut cu ea la şedință. Merită sa fie ajutată.
- Tate ! Trebuie sa plec la cabinet,scumpule .
Nu aud nimic. Nici macar un sunet. Tate nu era acasa. Il sun.
- Unde esti ?
- Acasa .
- Aici e casa ta.
- Nu. Acolo e casa ta.
Nu stiu ce s a intamplat cu el. Mi a inchis dupa acea replica atat de rece. Nu am avut prea mult timp asa ca am plecat spre cabinet. Nu voiam sa intarzii. Aveam multe de vorbit cu Emm.
- Bună ziua.
- Bună Emm. Ce mai faci ?
- Sunt bine . De ce intrebi ?
- Ti am citit jurnalul. Prima parte.
- Si cum ti s a parut ?
- Sincer, m a impresionat. Tu chiar ai trait si simtit toate astea ?
- Drăguțele astea nu se fac singure..si mi a aratat cicatricile foarte recente de pe mână.
- Esti puternica. Sunt mandra de tine.
- Nu ma asteptam la asta.
-

Te superi daca imi scrii in continuare ?
- Nu. Imi place sa ma exprim in scris.
- Vreau sa iti mai cer ceva.
- Spune. Te ascult..
- Data viitoare cand simti nevoia sa te tai vreau sa ma chemi. Vreau sa o facem impreuna. Vreau si eu sa simt.
Nu a mai spus nimic