Luna: Începuturi

CAPITOLUL 3

Când buzele lui s-au dezlipit de ale mele, respirația îmi revenise la normal, nu mai tremur și mă simt ciudat de relaxată cu toate că sunt privită de zeci de oameni într-un moment mult prea intim pentru doi străini. Privindu-l în mai de aproape pe străinul din fața mea, realizez că de fapt culoarea ochilor lui este de fapt mult mai închisă decât am crezut și totuși strălucesc înnebunitor de tare în lumină. Cel mai probabil stare de panică și lumina roșie mi-au dat falsa impresie că îi are căprui, spre verde.
Părul îi ajunge undeva până la baza gâtului și este de un negru sălbatic și profund.

—Ești mai bine acum?

Vocea lui mă scoate din propriile gânduri și mă trezește la realitate. Sunt într-o piscină, în brațele unui străin cu care tocmai m-am sărurat pasional în fața a zeci de oameni. Dacă nici asta nu mă aduce în fruntea popularilor, atunci nu îmi pot imagina ce altceva.

Mă retrag din strânsoarea lui încercând să nu îl jignesc în vreun fel și privesc în jurul meu. Mira pare că și-a terminat discuția aprinsă pe care o avea cu Matt și toată atenția ei acum a căzut asupra mea și a străinului, deopotrivă cu toți ceilalți care par șocați și parcă demoralizați de evenimentul neașteptat. Cel mai puțin încântat invitat pot spune că pare Sky, cu maxilarul încordat și trupul tremurându-i de nervi, mă face să cred că am făcut ceva greșit și simt nevoia să îmi cer scuze pentru asta. Dar imediat realizez că nu am această obligație față de el sau de oricare altă persoană prezentă aici și îmi revin în simțiri. Îmi întorc privirea din nou spre străinul meu și trag aer în piept, încercând să forțez un zâmbet cât de mic.

— Da, sunt mai bine. Mulțumesc!

Vocea mea sună stânjenită, exact așa cum mă și simt în străfundul sufletului meu. Străinul aprobă ușor din cap, părând nu foarte convins de vorbele mele și înoată înapoi spre mine.

— Să te ajut să ieși de aici?

— Nu, mă descurc! Mersi!

Înot spre margine și îl las în spatele meu, dorindu-mi totuși foarte mult să îi aflu măcar numele. Dar cu siguranță evenimentul ăsta nu va fi uitat prea curând, telefoanele îndreptate spre noi îmi spun asta.

Sky se apropie de margine și îmi întinde mâna, ajutându-mă să ies din piscină. Îl privește însă cu furie pe bărbatul din spatele meu și nu ezită să își așeze geaca pe umerii mei.

Dacă până acum am crezut că rochia îmi este nepotrivită, țin să menționez că udă este de nepurtat. Lenjeria mi-a fost lăsată la vedere și sentimentul de jenă și rușine mi-a inundat tot corpul, așa că am acceptat fără ezitare geaca lui Sky și brațul lui peste umerii mei.

— Ești bine? Ce s-a întâmplat?

Mira apare îngrijorată langa mine și mă privește dezamăgită din cap până în picioare. Îi distrusesem rochia și pantofii, plus toată munca prin care a încercat să mă facă să arăt bine.

— Discuțiile cu prietenii tăi au devenit prea mult pentru mine, păreai ocupată și am vrut să plec, dar am alunecat pe apă, m-am dezechilibrat și am căzut în piscină. Din nefericire l-am tras și pe tipul ăla cu mine și a încercat să gestioneze atacul meu de panică în modul lui. Îmi pare sincer rău, nu am vrut să vă stric petrecerea.

— Nu fi prostuță, nu ai stricat nimic tu, oricum pentru mine a fost distrusă de la apariția lui Matt. Vino, te duc acasă!

— Dar ai băut și...

— Vă duc eu acasă, nu am băut nimic.

Sky mă prinde mână și mă trage spre ieșire înainte de a primi un răspuns de la noi. Privirea îmi fuge peste umăr la bărbatul ce abia ieșise din piscină și se uită parcă amuzat la scena în care noi ne pierdem în mulțime. Ultima imagine este cu el care rămâne în urmă privindu-mă în ochi de parcă mi-ar face o promisiune că ne vom reîntâlni curând.