Călăuza misterioasă

Capitol 6 : Un mic dejun cu cei dragi

Cum stătea aşa în pragul uşii fără să dea drumul clanţei, auzi un scârţâit de balamale neunse de la uşa dormitorului părinţilor săi. Dinspre fereastră lumina deveni mai intensă pentru că răsărise soarele şi în momentul în care silueta de pe hol veni la lumină ,Elena văzu că nu e altcineva decât tatăl ei . Lumina parcă îi înundă faţa tatălui pundu-i ochii în evidenţă. Ea avu sentimentul că azuriul cerului se oglindea în ochii părintelui ei drag. Emoţionată dădu drumul clanţei şi îşi îmbrăţişă cu drag tatăl zicându-i :

- Nici nu ştii cât de mult te iubesc! Dar el după ce o sărută părinteşte pe frunte, îi răspunse zâmbind:

- Am bănuit că mai e în inima ta şi un pic de loc pentru mine, că doar nu a ocupat-o în întregime Gabriel. Apoi continua cu naturaleţe :

Să mergem la bucătărie să pregătim micul dejun, pentru că imediat se va trezi şi mama. Tânăra îi dădu cu greu drumul din îmbrăţişare , deoarece, în lumea reală, tatăl ei trecuse la cele veşnice de aproape doi ani şi îşi dorise din toată inima macar o dată să-l mai poată îmbrăţişa şi să-i spună cât de mult îl iubeşte. Cu greu se abţinu să nu lase frâu liber lacrimilor.

Drumul până la bucătărie i se păru înfiorătăr de lung, deşi holul avea doar doi metri. Cu toate că nu era singură, ci o însoţeau tatăl şi sora ei, Elenei îi era teamă de deschidera uşii căci se gândea să nu fie vreun nou portal. Respiră uşurată când revăzu mobilierul alb din bucătărie, aşa cum era în vremea adolescenţei sale. Tatăl se ocupă de pregătirea micului dejun în timp ce fetele aşezară masa, ca odinioară.

Între timp apăru în pragul uşii şi mama. Elena se aşeză prima la masă, dar privirea uşor încruntată a surorii mai mici îi dădu de veste că nu e încă momentul, iar fetiţa cu ochii mari şi rotunzi începu să rostească cu o voce cristalina rugăciunea. De acest obicei al familiei, Elena uitase. Pentru că era prea emoţionată pentru a se mai concentra asupra rugăciunii, ea discret privi pe fiecare membru al familiei în parte.

Ana Maria avea o privire transfigurată, fiind vizibilă conectarea ei la lumea din cer, în timp ce tatăl o sorbea din priviri, între ei fiind o relaţie specială pe care Elena fusese multă vreme geloasă. Deşi mama se străduia să fie atentă la rugăciune, privirea o trăda că e preocupată de grijile din acea zi.

În timpul mesei atmosfera a fost foarte plăcută, în centrul atenţiei fiind binenţeles, micuţa. Dar starea de linişte din sufletul Elenei nu avea să dureze prea mult timp căci ştrengăriţa îi aminti că e aproape ora 10 şi urmează să apară Gabriel, iar Elena e încă în pijama.

Alergă în dormitor ,uitând de un posibil portal, şi îşi căută ceva de îmbrăcat. Cu greu îşi găsi ceva pentru a se îmbrăca, deoarece nimic din articolele de îmbrăcăminte din şifonier nu mai erau pe gustul ei.

Se uită în oglidă pentru a-şi aranja părul şi văzu ca avea obrajii roşii ca focul, cum spune cântecul popular : "obrăjori ca doi bujori".

La ora 10 fix, cu punctualitatea lui specifică, Gabriel sună la uşă.