Capitol 10 : Identitatea călăuzei misterioase

167 12 0
                                    

Uşa pe care o deschise, era un portal ce o readuse în sala de cinema. Pe ecran era aceeaşi imagine cu poieniţa unde trona falnic stejararul. Acum înţelese ce simbolizează imaginea. Era locul unde ea luase decizia de a nu se schimba nimic în viaţa ei.

Iubirea de mamă a triumfat

Chiar dacă preţul plătit

A fost o altă iubire ce s-a jertfit.

Alegerea cea bună ai făcut-o

Şi fericirea ai câştigat-o.

Vocea care se auzi undeva din umbră nu-i mai era străină Elenei, însă ştia acum care sunt regulile jocului: pentru a putea comunica cu trubadurul medieval trebuia să vorbească în versuri.

Maestre, versul tău îmi sună cunoscut,

Dar pentru a-mi împlini o curiozitate

Dă-mi un indiciu despre a ta identitate

Legată de a-l tău trecut

Dacă nu cumva îţi cer prea mult.

(De data aceasta Elenei îi veni destul de uşor să vorbească în versuri ceea ce chiar o surprinse)

Prin infern Virgiliu mi-a fost călăuză,

Iar pentru paradis Beatrice mi-a fost muză

Pentru că iubirea te purifică şi te înalţă

Dând un sens vieţii efemere.

Din toate, draga mea învaţă!

Atunci Elena se lumină la faţa de bucurie. În faţa ei era chiar Dante Alighieri, autorul Divinei comedii.

Îţi mulţumesc că mi-ai fost călăuză

În călătoria sufletului meu

Şi că mi-ai arătat ,chiar de mi-a fost greu,

Să iau decizia-nţeleaptă.

Tu pentru mine ai devenit o muză.

Se înclinară reciproc unul în faţa celuilalt ,iar Elena văzu că locul ecranului fusese luat de o uşă pe care scria cu litere aurii : Drumul spre casă.

De data aceasta nu mai avea emoţii. Ştia că această uşa e ultimul portal care o va duce lângă fiica mult iubită, aşa că deschise uşa şi intră în camera în care se aştepta să intre.


Călăuza misterioasăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum