Dintotdeauna si pentru totdeauna 🔞 Vol 8

Capitolul 25

      Sirius:

Cand imaginea in jurul meu devine clara,incremenesc.
Damnati. Oriunde te-ai uita sunt doar damnati,iar în mijlocul lor sta,Telos. Imbracat intr-o armura ce sclipește din cap pana-n picioare si cu o fata ce nu-i trădează nici o emoție. Ochii lui plini de cruzime se opresc asupra mea si explodează in mii de culori cand privirile ni se întâlnesc.
-Vino aici,Sirius!imi cere pe un ton jos si poruncitor.
Chaos pufneste cand il aude si ma strange atat de tare de mana ca ma abțin sa nu gem de durere.
-Ti-ai vazut-o astazi,zeul lui peste?intreaba Chaos si trasaturile lui Telos se înăspresc.
-Sirius sta foarte bine unde e,intervine tata si face un pas in fata.
-Cronos...ii spune numele pe un ton batjocoritor cand isi muta privirea pe tata. Asta nu tu decizi,titanule.
Privesc marea de damnati cum sta pregătita pe poziție de atac si un fior de groaza simt cum imi strabate sirea spinării.
-Cu sau fără Sirius,oricum voi o sa dispăreți!ii arunca zeul prima amenințare,iar tata incepe sa rada sec si fara veselie.
-Esti prea încrezător,Chaos,i-o intoarce si imediat se transforma.
Umbrele incep sa-l inconjoare din toate părțile si se inalta atat de mult pana devine un gigant. E prima data când il vad pe tata transformat si sincer va spun, arata infricosator.
-Cronos...hai sa iti spun ceva,zice Telos pe un ton ce vrea sa para relaxat. Damnatii astea sunt foarte bătrâni. Cand tu ai distrus universul,ei au intrat în haos,continua zeul pe același ton degajat si gesticulează relaxat spre armata din jurul lui. I-am ajutat sa reziste în el,iar cand lumea ta a revenit la normal,i-am eliberat. Imi sunt loiali si or sa lupte pentru mine pana la ultima suflare.
-Sunt ca și morti,haraie umbra gigantica si un ranjet grotesc ii ridica un colt al buzelor.
-Poate...dar înainte sa moara,sunt sigur ca o sa-ti omoare semizeii si cel mai probabil si zeii. Nici titanii tai nu sunt învincibili. Damnatii au milenii in spate. Pot extrage eterul din titani in cateva clipe,il informează Telos si simt sangele cum imi îngheață in vene.
Ma uit când la familia mea de pe pământ,cand la ceilalți si cu toate ca toti sunt conștienți ca Telos are dreptate în tot ceea ce spune,ei sunt pregătiți de lupta.
„Ce naiba o sa se aleagă de noi?”
Întoarcem cu toții capul cand un vuiet străpunge aerul ce ne inconjoara si il vad pe fratele meu,Hades cum vine cu pasi inceti si relaxați spre noi. Poarta pe buze un zambet arogant,dar nu inteleg de ce fata lui e brăzdata de o mulțime de umbre negre. Ochii ii sunt complet întunecați si imi lasa impresia ca haul din ei o sa ne inghita cat de curând pe toti.
-Mai,mai,mai...haraie in timp ce priveste tinta spre Telos. Daca nu e chiar marele Chaos in persoana. Sunt onorat sa te cunosc,spune in badjocora si isi inclina capul intr-o parte studiindu-l amanuntit pe zeu.
-Zeul infernului,plescaie Telos din buze.
-Ce belesti pe aici?il ia Hades peste picior si ai mei se abtin cu greu sa nu izbucnească in ras.
-Tupeul asta de jigodie o sa-ti aduca clar sfârșitul,Hades. Si o sa iti fie adus chiar de mine,i-o trântește Telos pe un ton ce ii trădează grav nervozitatea.
Hades flutura neimpresionat dintr-o mana fara sa ii bage în seama amenințarea,iar un fum negru si dens se ridica de la pământ.
-Imposibil!exclama Telos cand langa fratele meu apar ca din senin cateva persoane pe care nu le cunosc.
-Imposibil?intreaba razand incet.
Se apropie de tata,iar cei opt il urmează îndeaproape. Nu ii cunosc,dar după puterea ce o simt in ei imi dau seama ca sunt ceilalți titani pe care tata i-a omorat fiindcă l-au tradat,iar bruneta si barbatul cu parul argintiu ce stau fix in spatele lui Hades cred,nu sunt sigura...dar după fizionomie cred ca sunt părinții tatei. Asemănarea dintre ei e izbitoare.
„Dar cum e posibil asa ceva?”
-Nu chiar...aud vocea lui Hades si imi focusez privirea din nou pe el. Am sa iti spun o scurta povestioara. Stii ce e asta?il intreaba pe Telos si face semn spre sabia ce o tine in mana.
Sabia e făcută toata din titaniu,iar în capăt are o piatra neagra in care se invart intr-una o mulțime de umbre.
-E sabia sufletelor,continua fratele meu fara sa aștepte răspunsul zeului. Dupa ce tatăl meu i-a omorat pe Uranus,Geea si pe Crius,pentru ca l-au adus în pragul nebuniei,zice si face semn prima data spre bruneta si spre barbatul cu par argintiu din spatele lui ca sa ii prezinte tuturor si cu ocazia asta imi confirma si bănuielile,apoi spre Crius si continua. Eu am hotărât sa cobor in grădinile Elizee si sa le salvez sufletele inainte ca,Cronos sa distruga lumea asa cum ne-a avertizat. Am considerat ca cei trei o sa-mi fie de folos la un moment dat si cum eu sunt cel mai bun jucător din arena zeilor si gandesc foarte mult in viitor cand sunt pe cale sa ma jos...am facut imposibilul posibil. Se pare ca am gandit-o destul de bine,nu Chaos sau sa-ti zic Telos?intreaba rânjind.
Zeul nu-i raspunde,dar ochii lui scanteiaza intr-un mod foarte salbatic.
-Dupa ce am devenit zeul infernului,le-am eliberat sufletele in noile gradini,continua Hades.
"Deci de asta e tot brazdat de venisoare negre. E prețul pe care l-a plătit ca sa scoată sufletele din grădinile Elizee."
-O sa va inghit pe toti!ne ameninta din nou zeul primordial,iar titanii incep sa se inalte pana cand ajung si ei la fel de giganti precum umbra tatălui meu.
Urletul lui Telos e cel care da startul luptei,iar în cateva clipe totul se transforma intr-o nebunie. Gurile damnatilor se casca atunci cand titanii incep sa le rupa rândurile,iar tipetele lor de groaza imi ridica tot parul pe ceafa si pielea mi se face toata de gaina.
Adrenalina incepe sa se amestece cu groaza si un curaj nebun incepe sa-mi pompeze prin vene. Ma smucesc din prinsoarea lui Chaos cand vad trei damnati cum il ataca pe Ares si pumnalele de titaniu imi apar în palme. Le strang intre degete cu putere si ma reped spre Ares.
„N-am nici o problema în a omorî damnatii. Asa am fost crescuta si învățată de mica. Toti zeii m-au antrenat si m-au învățat sa lupt.”
Lama unui pumnal o infing in gura cascata a unui damnat exact cand vrea sa il muste si ridic cu forta mana. Pumnalul ii despica fata in doua,iar fulgerele lui Ares trosnesc in trupul damnatului si il fac sa dispară,apoi amandoi ii omoram pe ceilalți doi.
-Sirius!!!!tuna vocea lui Chaos,dar nu intorc capul spre el.
Dispar de langa Ares si ma misc repede prin mulțimea ce se lupta pentru propria viata si ma indrept tinta spre,Telos. Ochii nostrii se întâlnesc ca niște sabii si amandoi ne privim cu cruzime,dar pe langa cruzime mai vad și altceva in irișii multicolori. Vad ceva profund ce ma misca putin pe interior.
Nu pot sa înțeleg cum e posibil,dar zeul asta nebun,chiar nu glumea cand imi spunea ca ma iubește. Iubirea,asta deslușesc in privirea lui. O vad cum arde cu toate ca ma priveste cu duritate.
Ma încordez toata cand ma arunc asupra lui,iar bratele sale se strang atat de tare in jurul meu ca abia mai pot sa respir.
Intorc capul cand aud din nou urletul lui Chaos si pe chipul lui se citește clar durerea,dar și o intrebare: „Si acum ce ai sa faci,psychi mou?”
„I-am promis ca am sa fac cumva sa supravietuiesc si am sa încerc sa o fac,dar dacă nu reusesc,imi doresc ca intr-o zi sa ma poată ierta. Pentru ca,dacă eu mor în haos,nimeni nu ma mai poate aduce la viata. Sufletul meu nu o sa ajungă în grădinile Elizee,fiindcă eu am sa dispar o data cu Telos si cu lumea lui.”
Chipul împietrit de durere a lui Chaos ma dezarmează puțin și pentru o clipa uit ce naiba am de făcut,dar vocea zeului ma aduce în prezent și imediat ma incordez in bratele lui.
-Nu mai scapi de mine,imi maraie cuvintele si ma infurii imediat.
-Nici tu de mine,i-o intorc si imi fixez privirea in ochii lui.
- Pappoús,acum!!!
Ranjesc ca o ticăloasa cand simt mana lui pappoús pe umarul meu,apoi pocnesc din degete si ajungem in lumea lui.
-Futu-i!injura pappoús si se prinde imediat cu mainile de cap.
-Asta o sa fie foarte interesant...spune zeul zambind viclean in coltul gurii.
Ma desprind cu forta din prinsoarea lui si imi strang degetele in pumni. Vreau sa ii trântesc doua in mutra,dar se ferește,iar cand intinde o mana in fata si isi deschide degetele,ma arunca la câțiva metrii in spate fara ca măcar sa ma atinga.
-Sirius!!tipa pappoús speriat.
-Sunt bine!il asigur cand ma ridic de jos si ma reped din nou spre Telos. Inchide portalul!urlu disperata la pappoús si ridic din nou pumnii.
Ochii zeului ma privesc cu dispreț cand reusesc sa ii trântesc una in barba,apoi dispare din fata mea si ii simt prezenta in spatele meu. Ma intorc rapid și mainile lui se infing in gatul meu.
-Ai făcut o mare greșeală ca te-ai întors împotriva mea!spune printre dintii inclestati si ma priveste ca un turbat. Puteai sa ai totul. Tot ce e al meu putea fi al tău!zice cu ciuda si pufnesc in fata lui cand il aud cu toate ca abia mai reusesc sa respir.
-Te omor zeul lui peste!bubuie vocea lui pappoús in tot aerul ce ne inconjoara si il vad cum se materializează in spatele lui Telos.
Zeul geme cand pappoús isi trece un brat in jurul gatului sau si il strange cat poate de tare. Incepe sa extragă puterea din el si pe mine ma prinde de o mana.
-Rezista,Sirius!imi cere si ii vad albul ochilor cum ii ia foc.
Energia ce o extrage din zeu se transfera si la mine,iar corpul simt cum imi prinde din nou viata. Imi bag mana libera in pieptul lui Telos si fac același lucru ca și pappoús. Extrag puterea din el.
-Nu o sa fiți îndeajuns de puternici sa înghițiți tot haosul,surâde zeul. O sa muriți o data cu mine,continua in timp ce eu si pappoús extragem intr-una energia din el.
Il privesc in ochii in timp ce trag valuri de energie din corpul lui si vad cum privirea i se schimba. Stransoarea ii slăbește din jurul gatului meu,iar ochii lui ma privesc cu caldura.
-Opreste-te Sirius...altfel ai sa mori,imi cere pe un ton ce de data asta suna foarte bland.
Se uita din nou cu dragoste la mine,dar și cu parere de rau. Ma pierd putin cand simt legatura ce ne leagă. Ceea ce am eu cu Telos e o incarcatura emoțională ce se simte dintr-un timp foarte îndepărtat. Un timp in care cel mai probabil ar fi reușit sa ma întoarcă împotriva Olimpului daca ma nasteam. Cu siguranță in acel timp avea o șansă foarte are de a ma convinge in a-l ajuta sa distruga tot ce au construit ai mei,dar nu si in timpul asta. Acum nu are nici o șansă.
Degeaba ma priveste cu dragoste și încearcă sa ma imbuneze,nu o sa reuseasca. Nu vreau sa distrug nimic din ce ma înconjoară si mai ales nu vreau sa-mi dispară familia. De data asta emotiile ce le stârnește in mine nu o sa-l mai ajute la nimic. Nu am sa-i mai cad în plasa.
El nu e sortitul meu. Chaos Chronis imi e jumatate,iar eu i-am promis ca am sa ma întorc la el. I-am făcut o promisiune si am sa încerc sa ma tin de ea.
-Nu iti mai fac jocul!urlu la el si imediat fizionomia fetei i se schimba.
Un zambet crud ii curbeaza buzele si de data asta ma priveste disprețuitor.
-Atunci mori! Nu degeaba am ales numele,Telos! Sunt sfârșitul lor sau al meu,dar o data cu mine ai sa mori si tu!ma ameninta pe un ton grav.
„Adu-ti aminte cine ești,Sirius!”
-Ba n-am s-o fac!tip la el furioasa si extrag mai multa putere atunci cand cuvintele tatălui meu incep sa-mi rasune in minte. Sunt Sirius,zeita absoluta. Fiica lui Cronos si a Rheei. Sunt la fel de puternica precum esti si tu,iar dacă tu poți sa faci fata haosului cu siguranță am sa o fac si eu!
„Aminteste-ti cine ești,Sirius!”
Si o fac. Din nou si din nou in timp ce puterea din el imi inunda din ce in ce mai tare venele.
Sunt Sirius. Rodul iubirii dintre doi titani si jumatatea lui Chaos Chronis. Nu am sa-l las pe ticalosul asta sa ne aduca sfârșitul. I-am promis ca am sa-i aduc moartea in dar si am sa ma tin de cuvânt.
-Te iubesc,Sirius,imi spune la un moment dat pe un ton mieros si ii simt vocea cum imi mangaie usor pielea,încercând sa ma amețească iar de cap.
„Imi vine sa rad. El nu înțelege ca orice ar face nu o sa-i iasa? Nu ma mai duce de nas cu vrăjelile lui.”
Buzele mi se arcuiesc in cel mai dulce zambet pe care il am in dotare cand isi coboara mainile din gatul meu si incearca o alta tactica de a ma da peste cap. Imi canalizez toata puterea de care dispun in momentul de fata spre el si incep sa extrag mai multa energie. O fac si cu cea din aerul ce ne inconjoara nu doar cu cea din el,iar ochii lui trec de la surprindere din nou la cruzime. Privirea ii devine deodata rece cand mana mea ii străpunge pieptul si degetele mi se inclesteaza in jurul inimii lui.
Haosul se stârnește in jurul nostru exact ca un vortex ce vrea sa ne inghita,dar lucrul asta nu ma mai sperie. Simt puterea cum imi curge fierbinte prin vene precum lava si imi place mult de tot. Puterea asta colosala imi da o siguranță aparte.
-Nu ai sa ma omori,Sirius. Simte puterea. Asa-i ca ti-o dorești doar pentru tine?
-Nu te mai juca cu mine!!!urlu si un hohot de ras crud ii părăsește buzele si acopera vuietul din jurul nostru.
-Haide psychi mou...putem sa facem lumea asta exact asa cum ne dorim noi,ma ispitește ca un șarpe.
-Nu vreau!!!tip înnebunită.
-Nu?intreaba si vocea ii suna ca o soapta menita sa ma ademenească spre pacat.
Isi pune mainile pe spatele meu si incepe sa ma mangaie.
-Nu te minți singura,Sirius...iti place de mine...iti plac atingerile mele...iti place tot ce starnesc in tine,imi spune pe un ton catifelat.
Totul in capul meu incepe din nou sa se amestece cand mainile ii coboara spre fundul meu si face armura de pe mine sa dispară.
-Esti un nimic,scuip cuvintele încărcate cu venin cand ma prinde de fese si incep sa rad amar.
„Nu imi pasa ca ma vede pappoús doar in sutien si in chiloti. Și nici ca mainile zeului se plimba in voie pe corpul meu. In mintea mea in clipa asta se formează un haos si incerc sa ii fac fata ca sa nu ma abat de la plan. Ma agat de orice fărâmă de luciditate de care dispun ca sa nu ma intorc împotriva Olimpului.”
-Eu sunt al tău,Sirius...
„Nu!!! Nu e al meu!!! Chaos Chronis e al meu! Adu-ti aminte cine ești,Sirius!!!”
Imi inclestez degetele mai tare in jurul inimii lui si incerc sa opun rezistenta,atat mentala cat si fizica.
Aerul explodează in mii de culori cand reusesc sa imi scot putin mana din pieptul lui cu tot cu inima din el.
Temperatura scade deodata in jurul nostru,iar aerul devine ca de gheata. Il simt cum se transforma în cuțite si cum incepe sa taie in carne vie. Rănile ce mi le provoacă mie si lui pappoús se vindeca imediat,dar in acelasi timp pielea din nou ni se crestează. Frica imi patrunde in oase cand zeul ma strange cu o mana tare de sold si pe cealalta o pune in pieptul meu.
-Atunci am sa va omor pe amandoi! Nu am sa pot distruge Olimpul fara tine,dar am sa inghit toata lumea de afara cu tot cu titanii si zeii din ea,spune pe un ton amenințător.
Incep sa urlu cand extrage primul val de energie din mine si simt cum ma consuma cu o viteza fulger. Prin agonia in care ma tine,ii vad chipul lui pappoús cum e traversat de spaima si nu știe ce sa facă si cum sa facă ca sa ma salveze.
Zeul e imobilizat fiindca am ajutor din partea lui,dar dacă s-ar desprinde de Telos ca sa ma salveze,risca sa creeze un haos mai mare decât cel ce ne inconjoara acum. Si mai stiu si ca ii e foarte greu sa rămână conștient. Puterea ce ne inconjoara urla la noi ca sa ne lasam copleșiți de ea. E enorm de greu sa ramai conștient. Haosul asta te da peste cap,iar noi incercam sa ii face fata si lui si puterii si lui Telos. Sunt conștientă ca ii e greu,mai ales ca pentru el e prima data când face cunostinta cu lumea lui Telos. Imi aduc aminte ce am simțit eu si cat de greu mi-a fost cand m-am întâlnit prima data cu puterea asta. E agonizant de greu sa ramai lucid si sunt constienta ca in momentul de fata abia mai reușește sa mai stea pe picioare.
-Te omor!!!urlu la el cand simt cum casca un hau inauntrul meu.
Încearcă din nou sa pună stăpânire pe mine,dar încerc din tot sufletul meu sa ii rezist.
-Nu imi poți face fata,chicoteste pe un ton jos.
Ma oblig sa o fac,cu toate ca simt cum ma seaca din ce in ce mai mult de puteri. Il privesc tinta in ochi si il provoc din priviri cand puterile nostre incep sa se ciocnească intre ele.
-Daca mor te iau cu mine,ticalosule!
Bufneste intr-un ras crud cand ma aude si mai extrage un val de energie din mine.
Tip ca din gura de sarpe si genunchii incep sa-mi tremure incontrolabil. Lacrimile amar incep sa-mi curga pe obraji cand realizez care e singura sansa pe care o am împotriva lui si acționez întocmai.
„Chiar trebuie sa mor. Trebuie sa ma autodistrug,altfel nu am sa reușesc sa ii pun capat. Nu am destula forta ca sa ma opun lui si sa-i scot inima din piept,dar pot sa invoc fulgerele absolute si sa ma distrug. Forta o sa fie destul de mare încât sa il omor pe el si sa ii arunc lumea in aer.”
-Ti-am promis ca de mana mea ai sa mori,zeul lui peste!maraie pappoús deodata si simt energia lui cum se revarsa in mine.
Imi opresc fulgerele cand simt puterea pura cum ma incarca si incep din nou sa fiu stăpâna pe corpul meu.
Buzele zeului incep sa tremure de furie cand incerc sa-mi scot mana din pieptul lui,iar pappoús extrage un val atat de mare de energie din zeu ca mai ca nu-l îngenunchează pe Telos.
-Esti bine?il intreb pe pappoús fără sa-mi mut privirea de pe Telos.
-Acum sunt. M-am obișnuit cu puterea. Hai sa il omoram o data pentru totdeauna pe ticalos,imi cere si incep sa chicotesc.
Scot mai mult mana din pieptul lui Telos si il vad cum isi inchide ochii,apoi isi da capul pe spate si ofteaza infrant.
-Sirius...sopteste cand mai am foarte puțin și reusesc sa ii smulg inima din piept.
Inainte sa se facă praf si pulbere,deschide ochii si vad o întrebare nerostita in ei in timp ce imi zambeste bland in coltul gurii.
Fulgerele incep sa-mi joace pe piele,la fel de puternic precum cele de pe armura lui pappoús.
-Te iubesc...mereu am facut-o. Inca de cand a apărut profetia despre tine,imi mărturisește inainte ca totul sa se lumineze in jurul nostru.
Akasha din mine si din pappoús trosneste incontinuu in corpul lui,iar o lumina orbitoare explodează in fata noastra cand zeul primordial dispare.
Cădem amandoi in genunchi ca secerati si haosul incepe sa se dezlănțuie in jurul nostru.
-Rezista,Sirius!urla pappoús la mine ca sa acopere vuietul din vortexul ce ne inconjoara.
Se pune în fund si ma trage in poala lui. Imi înconjoară cu un brat talia,iar mana cealalta si-o lipeste de pamantul de sub noi. Imi las capul pe umarul lui si inchid ochii.
Sunt epuizata. Nu stiu cum naiba de el mai are energie sa reziste nebuniei ce se dezlănțuie in jurul nostru,dar mulțumesc in gand tuturor zeilor pentru ca e aici cu mine. Daca eram sigura cu siguranță nu as fi reușit sa mai ies din haos,dar asa...in fata morții,pappoús imi e scut.
Imi dau voie sa ma relaxez si ma las înghițita de intunericul ce il simt cum se apropie tot mai mult de mine.
„Nu imi e frica ca n-am sa ma mai trezesc,fiindcă stau în bratele bunicului meu. Stiu ca nu o sa ma lase sa mor,pentru ca el este zeul absolut al vieții și al morții. Orice ar urma sa se întâmple sunt liniștită. La pieptul lui sunt in siguranță.”