Dintotdeauna si pentru totdeauna 🔞 Vol 8

Capitolul 33

Oceanus:

A existat o vreme în care sa privească fratele meu,Cronos in ochii nostrii,era un lucru ce ne ajuta sa ne dam seama cam cum o sa stea treaba in viitor. Sa ne facem o idee despre ce ne asteapta. Asta pana cand a lasat-o balta atunci ca a trebuit sa o omoare pe Rhea ca sa oprească profetia ce venea la pachet cu zeul ce creștea in burtica ei.
Eram conștienți ca lucrurile ce le vedea el in ochii nostrii nu erau 100% concrete si de multe ori imaginile se distorsionau si nu înțelegea mai nimic. La un titan e foarte greu sa ii vezi viitorul. Noi suntem imprevizibili,iar lucrurile se schimba de la o clipa la alta. Asa ca atunci cand zeita lui a dispărut,titanul absolut s-a cufundat in intuneric timp de milenii,iar noi am coborât toti pe pământ. Ne întorceam acasă doar cand trebuia sa ne incarcam si atunci vedem monstrul din el cum il acaparează din ce in ce mai mmult. Era enervant de suportat,dar nu avem incotro. Era fratele nostru. Facea parte din familie si trebuia acceptat asa cum era. Ca sa ne facem viata mai ușoară,am ajuns la un moment dat sa nu-l mai bagam in seama cand isi iesea din minti. Pentru mine insa era important sa nu coboare pe pământ ca sa aducă din nou infernul in rândul oamenilor si de multe ori mai reuseam sa il calmez. El trebuia sa fie echilibrul in tot ce ne inconjura si reusea în mare parte atunci cand nu isi iesea din minti,dar și cand isi pierdea controlul,avea o problema cu pământul. Se calma doar dacă il cutremura si aducea distrugere în jurul lui. De aceea pentru mine era prioritar sa rămână în Olimp cand mintea i-o lua razna. Cand l-am făcut sa imi promita ca orice s-ar întâmpla nu o sa mai coboare pe pământ ca sa il faca vraiște,am început sa il evit ca sa nu ii treaca prin cap vreo idee,doar ca sa ma enerveze pe mine. Asa ca am început sa-mi pierd timp printre muritori.
Nu m-am atașat niciodata de ei,dar imi placea sa ii vad cum isi trăiau viata. Dar sincer...intr-un final am ajuns la concluzia ca nu prea știau cum sa o faca.
Daca la inceput eram curios sa vad de ce sunt capabili sa faca,mai târziu am ajuns sa ii detest. De ce? Fiindcă mi-am dat seama cât sunt de fatarnici si de schimbători. Se inclinau in funcție de interese și isi calcau pe principii pentru niște beneficii in plus. Astazi se băteau cu pumnul în piept ca ei sunt drepți si ca nici o data nu ar face ce a făcut vecinul de peste drum,iar maine zi dacă îl puneai în aceeași situație ca a vecinului,facea intocmai ca el.
Dupa,ma enerva faptul ca nu se acceptau asa cum sunt și mereu vedeau paiul din ochiul celuilalt,apoi mi-a fost dat sa vad ca ar fi in stare sa o vândă si pe ma-sa daca au ceva mai bun de câștigat in loc. Calcau pe cadavre pentru scopuri perfide si atunci cand ajungeau in impas se rugau zeilor sa ii ajute dupa ce singuri si-au ales un drum greșit. Ba mai mult de atât,uneori pe noi ne considerau vinovati de viata lor de mizerie.
Toate astea m-au făcut sa înțeleg ca toți sunt o apa si-un pământ.
Nu zic...si zeii le au pe ale lor. Si noi greșim si noi avem ganduri ascunse,dar nu tragem pe nimeni la răspundere pentru ele. Gresim...ne asumam. Nu ne ascundem dupa deget si ne plătim păcatele cu capul sus,niciodata cu el plecat.
Cand am ajuns sa fiu scârbit de muritori,am vrut sa ma întorc în Olimp si sa fac acelasi lucru pe care il făcea,Cronos. Sa nu îmi mai pese de nimic si sa ma retrag din a menține un echilibru in lume. Sa las oamenii sa faca ce vor,pentru ca era clar drumul ce il aveau in fata. Se îndreptau cu pasi repezi spre distrugere. Știți ce m-a oprit insa si m-a făcut sa le mai dau o șansă oamenilor? Va spun eu...o muritoare.
Eram în Grecia cand am vazut-o. In toata marea aceea de oameni,bruneta mi-a atras atenția fara sa faca nimic. Statea pe un scaun la o terasa si învârtea paiul intr-un pahar de limonada,în timp ce privea fericita,apusul. Era atat de absorbita de ce vedea,ca zambea fara sa isi dea seama. Si o facea cu un zambet atat de inocent si cu ochii atat de calzi,încât am simțit cum se misca ceva inauntrul meu. M-am uitat mai bine la ea ca sa trec de învelișul exterior si i-am vazut sufletul. O lumina pura stralucea inauntrul ei. Sufletul ei era pur. Nu exista nici macar un punct minuscul de profanare pe esenta ei vitala. M-a intrigat lucrul asta. Era prima data cand vedeam asa ceva. Prima data cand un muritor imi atragea atenția si o facea intr-un mod pozitiv. Asa am ajuns sa le mai dau o șansă. Sa cred ca nu e totul pierdut.
M-am apropiat de bruneta,iar cand mi-a simțit prezenta langa ea,a întors capul spre mine,iar cand privirile ni s-au întâlnit, inima mea s-a oprit.
Erau negrii. Atat de negrii precum era abisul ce il cunoșteam foarte bine.
-Buna!ma saluta si continua sa isi păstreze zambetul inocent pe buze. Te pot ajuta cu ceva?
-Buna ingerasule,surad si incepe sa chicoteasca.
-Filtrezi cumva cu mine?intreaba direct si clatin din cap.
-Deloc...
-Atunci de ce îmi spui ingeras?
-Pentru ca,deși nu semeni cu un ingeras,strălucești precum unul.
Ridica dintr-o sprânceană.
-Nu seman,dar totuși o fac?intreaba contrariata. Vorbesti in dodii,mi-o trântește si rad in barba.
-E o calitate de a mea sa vorbesc fara înțeles...
-Hmmm...ok...acum chiar m-ai făcut curioasa,zice in timp ce isi pune coatele pe masa si incepe sa bata cu degetele in lemn. I-a un loc,ma îndeamnă si imi face semn din cap sa ma asez pe scaunul din fata ei.
O fac si ma uit la ea relaxat,in timp ce imi studiază chipul in amanunt.
-As putea spune ca tu semeni cu un drac,zice si buzele mi se curbeaza intr-un ranjet. Oh! Acum chiar aduci cu unul!rade,iar sunetul ii suna cristalin. Si ai fii unul frumos, avand in vedere culoarea ochilor tai...
-De unde știi tu cum arata un drac?intreb in timp ce ma las mai pe spate in scaun.
-Nu stiu,dar dacă ar fi sa-mi imaginez,ar semana cu tine...nu te supara,imi cere cand ridic dintr-o sprânceană. Asta e părerea mea si nu ti-o zic ca pe un lucru rau.
-Nu ma supăr...imi plac oamenii ce spun lucrurilor pe nume. Cand sunt sinceri si asumați.
-Mda...pai asta e unul dintre defectele mele,stramba din nas. Am ajuns sa pierd multi oamenii pe drum din cauza sincerității mele tranșante.
-Atunci oamenii aia nu contau. E mai bine ca ti-au dat drumul. Continua sa mergi mai departe pe el. Pana la urma omul se naște si moare singur...nu ai nevoie de prezente ce te opresc sau te întorc din drum,ii zic si buzele abia mi se misca,pentru ca ii spun cuvintele din suflet și nu e nevoie sa deschid gura ca ele sa iasa din mine.
-Clar asa am sa fac!declara cu vehementa.
-Ma bucur sa aud asta,ingerasule.
-Nu imi mai spune asa!imi cere si roseste putin in obraji. Ma cheamă,Ella. Ella Chronis,se prezintă si intinde o mana spre mine.
-Chronis...soptesc si gandul imi zboară la fratele meu.
-Mda..ca pe titan...Stii?rade in timp ce o prind usor de mana.
-Stiu...numele meu este,Oceanus.
-Poftim?intreaba cu ochii cat cepele cand imi aude numele.
-Ai auzit bine ce am spus,ingerasule...
Ii eliberez mana si o trece incet prin parul ei negru,lung și des.
-Ciudat...raspunde pe un ton meditativ.
-Ce e ciudat?
-Ca te numești,Oceanus. Nu faci mișto de mine,nu?intreaba si din nou vad inocenta in ochii ei.
-Nu a-si indrazi sa o fac,ingerasule.
-Deci porti numele unui titan...cat de tare e asta?intreaba si zambeste exact ca un înger. Acum ca ma uit mai bine la tine,ochii tai chiar ma duc cu gândul la mare,mai mult decât aura ta întunecată ce ma duce cu gândul la un drac.
Chicotesc.
-Mda...daca spui tu ingerasule...
-O haide!zice si imi trântește o privire jucăușă. Chiar e fain numele. Uneori ma întreb dacă ei exista...nu ar fi frumos sa o faca?
Nu răspund. Nu vreau sa fiu nevoit sa o mint. Imi place sinceritatea ei,iar dacă as minti-o,nu as fi cu nimic mai presus decât orice muritor de rand pe care il disprețuiesc.
Schimb subtil subiectul si ajungem sa vorbim despre familia ei. Aflu ca se trag din Grecia și ca adora tara asta. Ca ii plac legendele Olimpului,iar cu fiecare subiect pe care incepem sa-l dezbatem despre zei,ajung sa ma minunez de ea.
E deșteaptă si foarte glumeata,iar inocenta ei ma intriga din ce in ce mai mult. Imi place ca vede binele in toate si imi doresc ca pe parcursul vieții ei sa nu se schimbe. Sa rămână acelasi suflet frumos si luminos cum e acum.