Dintotdeauna si pentru totdeauna 🔞 Vol 8

Capitolul 37

Max:

O privesc în timp ce doarme si o mangai incet pe un obraz cand vad ca strange tare din pleoape. Sunt treaz de mai bine de o ora,dar nu am curajul sa plec de langa ea. Ma îngrijorează tot mai mult starea ei. De la o zi la alta ii e din ce in ce mai rau si nu exista dimineața sa nu vomite. E tot mai lipsita de vlaga si extrage tot mai multă energie din mine ca sa poată sta pe picioare.
-Max...imi ingaima numele cu greu prin somn.
-Ingeras...soptesc si ma aplec sa o sarut incet pe buze.
Nu deschide ochii,dar ii simt respiratia cum se accelereaza,iar inima incepe sa-i bubuie in piept.
-Psychi mou!ridic putin vocea.
Ma pun in genunchi pe saltea si o strang incet de umeri,apoi o scutur ca sa o trezesc.
-Max...spune,iar de data asta vocea ii suna mai răstit.
Incepe sa tremure si o scutur putin mai tare de umeri.
-Adu-mi-o inapoi!
Ma incrunt cand ii aud vocea tremurand.
-Pe cine naiba sa aduc înapoi?soptesc si ma concentrez pe ea ca sa ii patrund in minte. Futu-i!injur cand ma izbesc mental de barierele ridicate în jurul ei.
Dau patrura de pe ea si imi pun o palma pe burtica ei. Incepe sa se zvarcoleasca si sa respire din ce in ce mai sacadat.
-Maxxxx!!!!urla atat de tare ca mi se ridica parul pe ceafa cand ii aud disperarea din glas.
Puterea o simt cum o consuma si nu stiu ce naiba sa fac.
-Maxxxx!!!! O vreau înapoiiiii!!!zbiara prin somn si lacrimile incep sa-i curga pe obraji.
Imi strecor un brat pe sub capul ei si o trag in poala mea. O pelicula rece de transpiratie ii imbraca pielea,iar mie frica imi îngheață sangele in vene.
-Trezeste-te fir-ar al dracului sa fie!urlu la ea si incep sa o scutur cu putere la pieptul meu.
Pleoapele ii tresar de cateva ori cand vocea mea bubuie in peretii dormitorului si clipește des înainte de a deschide larg ochii.
-Max?intreaba cu voce somnoroasa si ma priveste pieziș.
Oftez zgomotos si o strang cu putere la pieptul meu,apoi imi bag nasul în parul ei si ii inspir parfumul.
-Max? Ce se întâmplă?intreaba soptit.
Imi lipesc buzele de creștetul capului ei si continui sa ii inspir parfumul ca sa ma calmez.
„Futu-i! Cred ca am sa înnebunesc pana cand o sa nască. Nu stiu ce e în neregula cu ea,dar știu ca are legătură cu agori mou. Imi e frica pentru ce o sa urmeze sa se întâmple. Nu vreau sa ii spun fiindcă nu vreau sa se îngrijoreze,dar nu știu ce dracu sa fac. Cineva o sa moara și asta ma inspaimanta,cu toate ca sunt titanul vieții și al morții. Mi-a fost frica si cand l-am pierdut pe Chaos pentru cateva clipe. Nu vreau sa mai trec prin asa ceva. Dar de când,Cronos mi-a spus ca o sa urmeze o nenorocire,am început sa ma pregătesc psihic ca sa pot face fata evenimentului teribil ce o sa vina."
-Max?intreaba din nou si ridica capul ca sa-mi întâlnească privirea.
Ii zambesc bland si o sarut incet pe buze.
-Ce se întâmplă?
-Ai visat,raspund pe un ton egal.
Ma priveste in ochi si o vad cum incearca sa-si aduca aminte,dar stiu ca nu are nici o șansă. Tartarus șterge orice vis din mintea ei. Cumva agori mou ne trimite semnale ca sa știm ca urmează sa se întâmple ceva.
-Nu imi amintesc sa fi visat ceva,Max...
„Stiu..."
-Bine ca te-ai trezit,ingeras. Cum te simți?schimb subiectul.
„Stiu ca nu e bine ceea ce fac. M-a rugat cand a fost vorba de pactul lui Hades sa nu ii mai ascund lucruri majore,dar nu pot sa ii spun ca băiatul din burtica ei o sa nimicească pe cineva."
-Sunt obosita,ofteaza si isi baga nasul în pieptul meu.
-Vrei sa mănânci ceva?
-Ceva acru,raspunde fara vlaga.
-Mar?intreb si clatina din cap. Portocala?continui si primesc acelasi răspuns. Grepfrut?
Tacere.
Imi las privirea pe chipul ei si o vad cum tine ochii închiși.
-Ingeras?
-Visine,raspunde in schimb.
Pocnesc din degete si un bol cu vișine apare pe pat.
-Treci si mănâncă,ii cer si deschide incet ochii.
Intoarce capul si aluneca usor din bratele mele ca sa ajungă la bol. Se întinde pe burta si incepe sa manance. Ma asez in fund si imi lipesc spatele de tăblia patului.
-Vrei si tu?intreaba dupa ce infuleca cateva visine.
Intind mana sa i-au una,dar ma plesnește usor peste ea. Se ridica de pe saltea cu bolul in mana si ma incaleca. Il pune intre picioarele ei si baga mana în el,apoi scoate cateva si incepe sa-mi bage cate o visina in gura.
-Sunt pentru tine,ingeras. Nu ma îndopa pe mine.
-Dar sunt bune,nu?surâde si ma mai forțează sa mai mananc vreo trei.
-Sunt,dar vreau sa mănânci tu,ii cer si imi pun palmele pe coapsele ei.
Imi plimb degetele pe pielea fina si o privesc in timp ce mănâncă.
-Nu e prima oara când ma trezești dintr-un vis,zice la un moment dat si continui sa-mi misc degetele pe coapsele ei,cu toate ca primul instinct e de a ma bloca.
-Asa e,raspund si imi cercetează intens fata.
-De ce nu imi aduc aminte ce visez? Dacă fac atat de urat incat te trezesc pe tine din somn,înseamnă că e un coșmar,nu?
-Nu stiu ingeras de ce nu iti aduci aminte.
-Dar tu le știi pe toate,imi zice si imi dau teatral ochii peste cap.
-Cum sa le știu pe toate,psychi mou?
Baga în gura doua visine deodata,iar după ce le inghite,ridica usor din umeri.
-Asa a fost mereu. Tot timpul ai avut un răspuns sau o rezolvare la orice.
„Asta fiindcă atunci problemele si întrebările erau de natura umana. Noi acum nu mai suntem muritori,iar lucrurile ce se întâmplă in jurul nostru ajung sa ma depășească, fiindcă totul e nou pentru mine."
-La întrebarea: de ce nu stiu cum de nu iti amintești visul,răspunsul e la tine în burtica,ma hotarasc sa ii spun o parte din adevar si ridica dintr-o sprânceană.
-Hm?intreaba mirata.
-Tartarus...el...
„Ce dracu sa-i spun?"
-Copilul asta dupa ce ca ma seaca de puteri,acum nici macar sa dorm nu ma lasa?intreaba iritata.
-Asa se pare.
Pufneste.
-Gata!ridica vocea. Asta chiar e ultimul!imi zice nervoasa si tranteste bolul pe noptiera de pe partea mea de pat.
-E ultimul,o asigur si isi tuguie buzele,apoi da mulțumită din cap.
Imi infasor bratele in jurul ei si o lipesc de mine. E încordată ca un arc. Incep sa o mangai pe spate si incet,incet se relaxează.
-Promite-mi ca e ultimul,Max,ma roagă si o sarut lung pe frunte.
-E ultimul,ingeras,ii zic cu buzele lipite inca de fruntea ei.
„Chiar e ultimul. Titanul asta absolut e ultimul nostru copil. Nu vreau sa mai risc sa mai fac absoluți. Ajung sa le dau dreptate zeilor. Prea multi nebuni din ăștia nu sunt buni. Sunt instabili. Eu si ingerasul nu suntem născuți cu puterea asta,de aceea nu avem nici o treaba,iar Cronos are milenii in spate ca sa stie cum sa o contoleze. Pe cand Sirius,Chaos si mai nou Tartarus sunt copii ce sa se nasc cu puterea asta colosala. Nu stiu cum o sa fie si Eros. Chiar dacă nu e un absolut,tot e un titan. O sa aibe nevoie de timp pana sa învețe cum sa-si contoleze puterile si cum sa isi gestioneze traierile ca sa nu se lase influențați de ele ca sa nu facă vreo nenorocire."
Se întinde pe mine ca o pisica si isi lipeste obrazul drept de pieptul meu. Imi trec un brat in jurul taliei ei,iar cu cealalta mana incep sa ma joc in parul ei. Privesc in gol în timp ce rugămintea ei se tot repeta in mintea mea.
„Pe cine sa aduc înapoi? Oare o fi vreun semn sau o fi doar un vis urat si atat? Chiar ar trebui sa o iau ca pe o avertizare? Oare agori mou chiar sa fie atât de nebun incat sa omoare pe cineva din familia noastră?"
Nu pot sa spun ca m-ar surprinde una ca asta,având în vedere ca agori mou,Chaos a vrut sa ma lase fara puteri. Noroc ca eu nu pot fi omorât,dar restul...oricare ar putea sa moara daca Tartarus o ia razna.
„E ciudat cum mintea se adaptează atat de repede la schimbari. Nu mi-ar fi fost tot una cand eram muritor sa aflu ca băiatul meu urmează sa distrugă pe cineva,dar acum...totul e diferit. Gandesc diferit. Chestia cu omoratul nu ma da pe spate. Pana la urma si eu am omorat si copii mei la rândul lor,dar acum o sa fie un soc pentru ca,Tartarus nu o s-o facă cu vreun necunoscut,ci o s-o facă cu cineva din familie."
Imi revin în fire cand ingerasul se misca deasupra mea și sar din pat ca ars cand face si ea acelasi lucru.
„Sa-mi fut una...o luam de la capat."
Ii strang parul la spate cand ajungem in baie si se apleaca ca sa vomite. Spasmele ii cutremura corpul si incep sa o mangai cu o mana ca sa o liniștesc.
-O sa ma omoareeeee!!!urla gatuit dupa ce termina sa-si verse mațele.
Inspira de cateva ori adanc,apoi da drumul la apa rece și se spala pe fata,dupa pe dinti. Se îndreaptă de spate si ne privim în oglinda. E pentru prima oara în viata cand o privesc cu parere de rau si cu mila. Nu as vrea,dar m-au ajuns si pe mine toate din urma. Neliniștea apasa greu pe umerii mei,iar neputinta asta ma dărâmă. Nu pot sa o ajut cu nimic,iar lucrul asta ma termina.
-O sa ma găsești naibii intr-o zi fără suflare,imi zice oftand si inima mi se opreste in loc.
-Nu spune asta!ii cer privindu-i chipul palid in oglinda.
Ochii ii devin triști si simt furia cum incepe sa-mi curga prin vene. Se amesteca cu neliniștea si cu neputinta,iar un haos se creează in mine.
-Nu ai sa mori,ingeras!o asigur si o strang tare la pieptul meu. Sunt aici,psych mou...nu ai sa patesti nimic!zic si vad o lacrima cum ii curge pe obraz.
„Nu o sa moara...nu are cum. E jumatatea mea. O sa trăiască atat timp cât o fac si eu."
Suspina de cateva ori,apoi inspira o gura mare de aer ca sa se liniștească.
-Vreau sa fac o baie,imi cere fara vlaga. Dupa mergem in bucatarie sa beau un ceai și tu o cafea,continua cu jumătate de gura.
-Putem sa bem și in dormitor.
-Da...dar vreau sa mai ies si eu din camera.
Încuviintez din cap si o ridic in brate. Ma intorc pe calcaie si din cativa pasi ajung in dreptul cazii. O las jos si dau drumul la apa,apoi o dezbrac si o ajut sa intre inaintru. Dupa intind mana dupa spumantul ei,dar ma opreste.
-Nu pune...o sa mi se facă rău.
Ii arunc o privire îngrijorată.
„Cu tot cu Tartarus avem 8 copii impreuna. E adevărat ca la Ares nu am fost lângă ea de la inceput,dar la restul am fost acolo și la nici o sarcina nu i-a fost atat de rau cum ii e la asta. Faptul ca e insarcinata imi bucura sufletul,dar totodata îmi sfasie inima si imi stârnește teama."
-O sa fie bine...totul o sa fie bine,psychi mou,soptesc si nu stiu cat o fac sa o asigur pe ea,sau sa ma conving pe mine de lucrul asta.
Isi strange genunchii la piept si isi lipeste fruntea de ei.
Teroare.
Asta simt cand un suspin ii părăsește buzele.
-Psychi mou,de ce plângi?intreb incet si ii cuprind cu blândețe capul.
-Nu stiu,Max...raspunde tragandu-si nasul.
Ma asez pe marginea căzii si ii sterg lacrimile.
-Stii...la ceilalți ma bucuram de fiecare clipa când eram insarcinata...acum...doamne!exclama gatuit. Sunt o mama rea?intreaba si ma incrunt.
-Poftim?
-Eu...eu sunt o mama rea?intreaba din nou.
Ma uit ca idiotul la ea fiindcă nu ii înțeleg întrebarea.
-De ce spui asa ceva?
-Pentru ca...zice si privirea din nou i se incetoseaza. Pentru ca imi doresc sa-l nasc mai repede ca sa scap de chinul asta,continua si clipește incet ca sa lase lacrimile sa-i curga pe obraji.
Clatin din cap si ii sterg obrajii uzi.
-Nu ești o mana rea psychi mou.
-Dar...asa simt.
-Inteleg...dar cred ca este ceva normal,nu? Având în vedere cât de rau iti este în fiecare zi.
-Ar fi,dacă as fi la prima sarcina si nu ar știi cu ce se mănâncă totul,dar asa...
Intind capul si o sarut cand face bot.
-Max!spune spune cand rup sarutul.
-Hm?
-Cum naiba poți fi atat de calm cand eu iti vorbesc aici numai prostii?
Ridic dintr-o sprânceană cand ii aud întrebarea.
-Dar ce ai vrea sa fac psychi mou?
-Pai...nu stiu...dar eu iti spun ca sunt o mama rea si ca vreau sa nasc o data ca sa scap de agori tău si de tot chinul prin care ma trece,iar tu nu zici nimic care sa-mi bage mintile in cap!
-Dar si eu vreau sa naști o data. Suntem in aceeași barca ingeras. Daca tu nu ești bine,nu sunt nici eu. Simțim la fel,psychi mou.
-Atunci si tu esti un tata rau,ma acuza si chicotesc.
-Ma interesează sa fii bine,psychi mou. Daca agori mou nu iti face bine,asta nu înseamnă ca sunt un tata rau sau ca tu nu ești o mama bună, fiindcă amandoi ne dorim ca băiatul sa se nasca o data.
Se uita la mine ca trasnita.
-Ingeras...oftez. Hormonii tai sunt dați peste cap. Esti obosita,nu mănânci cum trebuie,iar în burtica ta creste un titan,nu un copil obisnuit. E un titan ce te seaca de puteri. E normal sa vrei sa scapi o data de toate astea. Esti data peste cap,dar sunt aici langa tine. Sa te ajut,sa te susțin si sa fac tot ce pot ca sa fii bine.
Isi inghite cu greu nodul din gat,apoi buza de jos incepe sa-i tremure.
-Imi vine sa plâng,se vaita si zambesc.
-Gata cu plansul! Hai sa te spal,dupa sa iti bei ceaiul,sa mănânci putin si sa mai scoți energie din mine.
Opresc apa,apoi prind buretele intre degete si torn putin gel de dus. Incep sa o spal si o vad cum stramba de cateva ori din nas.
-Esti bine,ingeras?intreb si încuviinteaza din cap.
Incep sa o spal repede pentru ca minte. Stiu ca nu e bine. Ii e rau de la mirosul gelului de dus.
O infasor intr-un prosop cand e gata si o ridic in brate. Ies cu ea din baie,iar cand intru in dormitor deschid usa de la terasa. Ma asez pe un scaun si inspira guri mari de aer,iar dupa cateva minute obrajii ii prind usor culoare. Cand isi revine cat de cat,intru cu ea in dormitor,apoi in dressing si o las jos in fata dulapului ei.
-Tu nu faci dus?intreaba in timp ce cauta printre haine.
-Am sa fac mai tarziu,raspund si imi proptesc un sold de insula din mijlocul camerei.
Isi da prosopul jos si imi plimb incet privirea pe trupul ei.
„As musca din formele ei. M-as infinge ca un sălbatic in ea pana as face-o sa imi urle numele,dar nu pot. Trebuie sa imi stăpânesc demonii,altfel i-as face mai rau decat ii e deja."
Oftez cand mintea mea o ia putin razna si imi ridic privirea de pe curul ei. Ii privesc ochii in oglinda in timp ce ea isi trage o pereche de chiloti,dupa un sutien si ma reped spre ea cand vad ca incepe sa se clatine pe picioare.
„Dumnezeule!!! Am sa înnebunesc!"
O intorc in bratele mele si mi le infasor strans in jurul mijlocului ei.
-Hraneste-te,ii cer si isi pune degetele tremurand pe pieptul meu gol.
Valuri de energie roșie ies din mine si intra in ea,iar cand puterea incepe sa-i inunde venele un zambet ii curbeaza buzele. E un zambet ce vrea sa ma liniștească,dar nu reușește.
-Stiu ca nu ești bine,ingeras. Poți sa zâmbești,dar vad in ochii tai cat iti este rau,ii zic si de rusine isi lasa privirea in jos.
Ii cuprind barbia cu doua degete si o oblig sa ma privească. Se rupe sufletul in mine cand vad lacrimile cum ii incetoseaza din nou ochii. As vrea sa ii readuc aminte de plecatul capului in fata mea,dar cuvintele mi se opresc in gat. Nu pot sa ii reamintesc in clipa asta,nu e momentul potrivit. Nu vreau sa o supar,chiar daca nu imi place deloc chestia asta,prefer sa tac. Stie si ea oricum ca nu agreez de loc lucrul asta.
-Te rog nu mai plânge,ii cer pe un ton bland si bufneste in hohote de plans.
„Mor! La dracu dacă nu mor!"
O lipesc de pieptul meu si se cutremura pe picioare din cauza suspinelor.
-Psychi mou...
-Iarta-ma...nu inteleg de ce naiba m-am transformat dintr-o data intr-o plangacioasa,Max...eu...nu vreau sa iti faci mai multe griji decât iti faci deja,dar...se opreste ca sa isi tragă mucii,apoi continua. Dar nu pot...înțelegi? Tot ce simt e prea mult...si as vrea sa fac fata la tot ce ma încearcă si sa nu ma mai vait atat,dar al naibii sa fiu daca reureușesc.
Inchid ochii si incerc sa ma liniștesc.
„Pentru mine e greu sa o vad plangand,cu restul ma pot descurca. Poate sa zică ce vrea...sa aibă toane. Poate sa urle si sa facă pe nebuna. Cu orice ma pot descurca,dar nu si cu lacrimile ei."
-Shhh...linisteste-te ingeras. Totul e bine,soptesc.
-Bine?pufneste.
Ii sterg lacrimile si încuviintez din cap.
-Cum sa fie bine,Max? Uneori ma întreb cât naiba ai sa ma mai suporți? Mie îmi vine sa-mi dau singura un șut în cur,apoi tie? Toate au căzut pe capul tău. Copii,casa si acum mai fac si eu figuri.
Zambesc.
-Tu ai făcut figuri de cand te stiu,psychi mou,ii zic si mijete ochii la mine.
-Eu nu glumesc,Max!
-Nici eu ingeras. De cand te stiu ai fost o figuranta,zic deși nu e adevărat,dar vreau sa o scot din starea asta in care a picat.
-Serios?intreaba sarcastica.
-Da...acum,imbraca-te si hai sa mergem. Poate totuși reusesc sa imi beau si eu cafeaua aia ce tot zic de o ora ca vreau sa o beau.
Pufaie si fac un pas in spate ca sa se poată imbraca.
-Vezi? De aia ma întreb cum naiba de ma mai suporți?
-Ca vreau sau nu,trebuie sa o fac,ii zic nonsalant.
Ochii i se fac cat cepele si rad incet.
„E socata? Ar trebui sa-si dea seama ca glumesc. Dar se pare ca mintea nu ii mai judeca cum trebuie."
-Te îmbraci astazi?intreb si imi inclin capul intr-o parte. Cu toate ca imi place ce vad și as vrea sa ti-o trag,nu ești în forma în clipa asta,asa ca pune ceva pe tine si hai sa mergem.
-Nu mai spune...de unde știi tu?
Ridic usor dintr-o sprânceană si buzele mi se curbeaza intr-un ranjet.
-Chiar nu ești psychi mou. Daca as intra acum in tine,ai lesina daca ti-as trage-o asa cum ne place noua.
Face din nou bot,apoi isi trage rochia peste cap si se intoarce cu spatele la mine. Ma postez in spatele ei si ii inchei fermoarul,apoi imi aplec capul si o sarut pe un umar. Imi plimb incet degetele pe bratele ei,iar cand le cobor de tot,ne împletim degetele.
-Totul o sa revină la normal dupa ce naști,o sigur si ofteaza din tot sufletul.
-Te rog sa ma suporți pana atunci,imi cere si raman cateva clipe cu buzele lipite de umarul ei,apoi ridic ochii si o privesc in oglinda.
-Eram sarcastic cand am zis ca te suport fiindcă nu am incotro,psychi mou.
-Stiu...dar eu te rog sa ma suporți, fiindcă habar nu am in ce naiba am sa ma mai transform sau ce am sa mai scot pe gura pana cand am sa nasc.
-Nu se pune problema de suportat,ingeras. Te iubesc in orice situație,spun si buzele ei se curbeaza intr-un zambet.
De data asta e unul real si zambesc la rândul meu cand il vad pe al ei.
„Nu mint cand spun ca nu e vorba de suportat. Am trecut prin multe impreuna si am iubit orice varianta a ei. Am vazut-o in toate felurile posibile. O știu pe dinauntru si pe dinafara. Nu am sa încetez niciodata sa o iubesc si niciodata nu o sa se pună problema de suportat. Cuvântul asta nu exista pentru noi. Eu si atunci cand nu e bine,o iubesc. Poate sa fie oricum vrea ea sa fie,am sa continui sa o iubesc exact ca un nebun. E psychi mou si ii înțeleg toate trairile. Pentru mine e tot ea,indiferent de ce stare are. Cu bune și cu rele,e a mea si o iubesc absolut. Am sa o fac pana la sfarsit."
Pocnesc din degete si pe mine apare un tricou alb si o pereche de blugi negrii. Ma las pe vine in fata ei cand isi pune o pereche de sandale in picioare si ii inchei baretele subtiri,apoi ma ridic și ii prind capul intre maini.
-Se agapo,ingeras,ii zic inainte sa o sarut.
-Ya tebya lyublyu,sopteste peste buzele mele.
Imi trec un brat pe dupa talia ei si iesim din dressing,dupa din dormitor si ne indreptam spre bucatarie. Seth si Hades se ridica de pe canapea cand ne vad si vin în urma noastră.
-Cum de nu dormiți?intreb cand intram in bucatarie.
-N-am mai avut somn,raspunde Hades si imi trage ingerasul in bratele lui.
-Eu trebuie sa merg la club. De cand Ada a început scoala,Sin nu mai da pe acolo si trebuie sa fac din nou totul singur.
-Pai si cu facultatea cum o sa faca agori tău dacă sta toată ziua dupa curul ei?intreb in timp ce scot 4 cani din dulap.
-Dracu stie ce face pacatosul asta mic,ofteaza si se trântește pe un scaun.
Pun sa fac un ceai pentru psychi mou si cafele pentru noi.
-Cum ești,mama?intreaba Hades si intorc capul spre el.
Psychi mou ii strange incet mijlocul si ochii ii sclipesc cand se uita în abisurile infernalului.
-Sunt binișor,raspunde ingerasul zambind.
-Micutul nu iti da pace?intreaba Hades si psychi mou ofteaza.
-Ma termina copilul asta...
-Lasa mama...numai mâine nu-i poimâine si parca vad ca ai sa naști. Atunci scapi de toate,o încurajează dracusorul de Seth in stilul lui caracteristic.
„Agori mou nu isi poate tine deloc gura si nici nu poate sa spună nimic împachetat mai frumos. Copilul asta e dintr-o bucata. Indiferent ca urmează sa zică ceva de bine sau de rau,o face intr-o maniera foarte tranșanta."
-Mersi de incurajare,Seth!ii zice psychi mou si schițează un zâmbet forțat. Sincer,abia aștept sa-l nasc.
Ma uit la baietii nostrii si nici unul nu reacționează în vreun fel ce sa dea de înțeles ca ii condamna spusele ingerasului.
-Te cred. La cat de des iti vomiți mațele si eu il vreau scos din tine,raspunde Seth si face semn cu degetul spre burtica ei. Noroc ca pateras e zeu,altfel era cărunt in cap la cat de mult il mănânci cu zile.
-Seth!marai la el si isi da ochii peste cap.
-Ce? Nu-i adevărat?ma intreaba si il omor din priviri.
„E adevărat,dar lucrul asta nu o ajuta cu nimic pe psychi mou."
Ii pun cana de cafea in fata atunci cand e gata si ridica dintr-o sprânceană.
-Tine-ti limba dupa dinti,dracusorul.
-Da ce dracu am zis de te-a deranjat asa tare?
-Adevarul si nu ma deranjează cu absolut nimic,dar lucrul asta ii face mai mult rău decât bine lui psychi mou. Asa ca,mucles sau te mananc cu fulgi cu tot.
Ii arunca o privire ingerasului dupa ce ii spun ce am de zic si ofteaza.
-Imi pare rău mama...
-Stai liniștit. Si eu știu ca sunt un ghimpe in coasta lu tat-tu,i-o trântește ingerasul si incep sa marai cand o aud.
-Sa vezi ce-ti rup curu...o avertizez cand intorc privirea spre ea.
Flutura dintr-o mana neimpresionata de tonul meu amenintator,dupa se aseaza la masa langa Seth.
Ii pun cana de ceai in fata,iar Hades si-o ia pe a lui si se pune pe scaunul din fata lui Seth.
-E ciudat ca dupa atatea sarcini sa te vad ca-ti e atat de rau,ii spune incet Seth in timp ce ingerasul isi pune capul pe umarul lui.
-Da...chiar e,dar nu am ce sa fac...
Dracusorul isi trece un brat pe dupa talia ei si o saruta pe frunte.
-Inca putin si ai sa scapi,o încurajează dracusorul,apoi toti întoarcem capul cand Ares intra in bucătărie.
-Neata! Ce faceți?intreaba si ii arunca o privire rapida ingerasului,apoi se uita la mine.
-Bine...bem o cafea,raspund fara sa dau curs privirii lui ingrijorate si ma intorc sa ii pun si lui de o cafea.
Rand pe rand toti nebunii coboara din dormitoare si atmosfera se schimba. Bine...toti,inafara de Chaos si Sirius ce sunt plecați în vacanta.
Beau o gura de cafea și privesc ochii ingerasului cum sclipesc de iubire cand isi vede copii.
„Si mai zicea ca nu e o mama bună...poate faptul ca ii este rau si o face sa gândească intr-un anume fel sau sa vorbeasca aiurea,dar nu are cum sa se considere o mama rea. Ingerasul asta al meu micut e trup și suflet pentru familia noastră. E persoana ce reușește sa împace mereu si capra si varza,iar copii o iubesc enorm."
Imi termin de baut cafeaua,apoi ies din bucatarie cand o vad ca se simte mult mai bine si rade cu pofta la prostiile ce le spun Sandra si Eris. Traversez livingul si ies pe terasa. Imi trec degetele prin par in timp ce cobor scările si ma indrept spre lac.
Gandurile incep din nou sa mi se amestece intre ele si oftez cand ajung pe malul lacului cu mintea mai mult vraiște decât limpede.
Ma asez pe iarba si privesc in gol.
„Cum naiba sa fac sa o ajut mai mult? Sau cum sa fac sa nu-i mai fie atat de rau? Ar trebui sa ii spun despre coșmaruri si ce zice prin somn? Ar trebui sa ii spun ce mi-a spus titanul despre Tartarus? Dar dacă fac mai mult rău decât bine? Dacă o sperii mai tare?"
-Paterass!!
Clatin din cap ca sa alung gandurile cand aud vocea lui Hades si ma uit la agori mou ce sta lipit de mine. Eram atat de pierdut prin ganduri incat nici macar nu l-am simțit.
-Hm?
-Te-am mai strigat o data,dar erai cu mintea departe si nu m-ai auzit.
-Ce s-a întâmplat,infernalule?
-Nimic...dar ce se întâmplă cu tine?intreaba si ma scurtează cu privirea.
-Nimic de care sa-ti faci griji,agori mou,raspund si mijeste ochii negri la mine.
-Ei pe dracu! Lasa-ma sa decid eu lucrul asta. Hai...zi-mi ce ai?intreaba pe un ton serios.
Imi întorc capul si imi mut privirea pe lac. Nu raspund si ma ghionteste cu umarul.
-Hai pateras...
-Nu am ce sa iti spun Hades...deocamdată nici eu nu stiu ce naiba se întâmplă.
-In legatura cu ce?vrea sa stie si buzele mi se strang intr-o linie subțire cand vad ca nu o lasa balta.
Ma gândesc dacă sa spun ce ma apasa sau sa tac dracu si sa vad cum o scot eu la capat.
-Zi-mi,imi cere din nou si ma mai impinge o data cu umarul.
Oftez.
-Cu sarcina ingerasului,raspund evaziv.
Tace o vreme,apoi isi drege glasul inainte de a vorbi.
-E ceva in neregula cu fratele nostru?
Încuviintez din cap.
-O consuma,raspund si respiratia i se opreste in plamani.
-Asa cum Chaos te consuma pe tine?intreaba si aprob cu o mișcare a capului.
-Da...de aia ii e atat de rau. Mie Chaos nu imi putea face una ca asta pentru ca sunt nesfârșit,dar puterea din ea nu e una infinita.
-Sa-mi fut una...daca o sa tragă atâta de multa putere pana o s-o nimicească,ce ne facem?intreaba si simt o unda de panica în vocea lui.
-Nu o s-o faca,il linistesc si intorc ochii spre el. Nu are cum sa o epuizeze total fiindca trebuie sa il nasca,doar ca o consuma pana într-atât,încât psychi mou mai are putin si cade din picioare.
Inghite in sec si frica o citesc clar in ochii lui.
-Nu te speria,Hades,ii cer si imi trec un brat pe dupa gatul lui. Am sa fac tot ce pot ca sa fie bine,il asigur si ii vad mărul lui Adam cum se misca usor in jos si in sus atunci cand inghite cu dificultate.
„De asta nu vreau sa le spun. Nu vreau sa se consume si ei."
-Sa nu o scapi din ochi,ma roagă si zambesc ca sa il liniștesc.
-N-am sa o fac,Hades,ii promit si încuviinteaza incet din cap.
Ma ridic in picioare si intind o mana spre el.
-Hai sa mergem.
Ma prinde de mana,apoi isi potrivește pasul cu al meu cand ne îndreptam spre casa. Ma concentrez pe energia ingerasului si o simt ca e bine. Oftez usurat cu toate ca sunt conștient ca nu o sa rămână asa pana la sfârșitul zilei,iar maine cel mai probabil o sa fie la fel ca astazi si cu siguranță o s-o ținem asa pana cand o sa nască.
Incerc din nou sa ma incurajez singur ca sa pot face fata la tot ce o sa urmeze sa se întâmple. Pentru ea si pentru copii sunt in stare sa îndur orice,dar totul se termina cand ii vad lacrimile. Cel mai tare ma dărâmă sentimentul de neputinta. Nu mi-a plăcut niciodată. Sa o vad pe ea ca nu e bine sau pe oricare dintre ai nostrii si sa nu pot face nimic ca sa ii ajuta,ma distruge. De aia ma dau peste cap ca totul in jurul nostru sa fie perfect. Vreau ca nici unul dintre ei sa nu sufere. Sunt ai mei si ma doare daca nu sunt bine,iar când vine vorba de ea,sunt terminat.
Oricum ar fi si orice ne e dat sa intampinam,am sa fac pe dracu in patru ca sa o scot la capat. I-am fost scut in toti anii ăștia si am sa continui sa-i fiu. Impreuna trecem peste toate. Mereu am facut-o si mereu o s-o facem.