Dintotdeauna si pentru totdeauna 🔞 Vol 8

Capitolul 16

Uranus:
Grecia Antica

Cobor in infern si o simt pe Geea cat e de nervoasa cu fiecare pas ce-l fac tot mai aproape de ea.
-Nu ai reușit,imi trântește cuvintele pe un ton sec si oftez.
-Geea...nu e ușor sa il provoc pe Cronos sa isi iasa din minți,spun in timp ce ii inconjor cu bratele talia pe la spate.
-Uranus! Nu mai avem destul timp!urla si se desprinde cu forta de mine.
-Mai e destul,raspund calm si imi arunca o privire furioasa.
-Da??intreaba ironic. Chaos a ieșit din haos cand Rhea a rămas insarcinata. Umbla de nebun prin lume și provoacă cataclisme in lanț. Unde e timpul despre care vorbești,Uranus? Ca eu una nu il vad!
-Am sa urc inapoi si am sa ii cer sa o faca din nou,dacă nici de data asta nu vrea,am sa il amenint cu Rhea.
-Bun! Asa sa faci!imi zice si incepe sa se plimbe agitata de colo,colo.
Ma sprijin de o piatra si o privesc in tacere.
-Am sa creez o arma absoluta,spune la un moment dat.
-Nu!raspund ferm și ma desprind de piatra.
-Ah! Ba da! Nu am sa-l las pe nenorocit sa-mi omoare copii,Uranus!zbiara innebunita la mine. Daca zeul o sa se nasca si o sa-l atragă de partea lui o sa moara cu toții! Nu pot sa permit asta!zbiara ca o nebuna,apoi isi trece degetele ce ii tremura din cauza nervilor prin par si se trage tare de el.
Clatin din cap in timp ce ea pufneste exasperata si isi scoate mainile din par,apoi vine cu pasi hotarati spre mine.
-Nu am sa il las! Intelegi? Nu vreau ca lumea sa devina din nou un haos,Uranus! Nici acum,nici peste câteva milenii!
Se agata cu putere de gatul meu si ma implora pana si cu ochii sa fiu de-acord cu nebunia ei.
-Geea...asculta-ma...
-Nu! Nu am sa te ascult! Nu ne sacrificam degeaba pentru nimic,Uranus!
-Dar nu o sa fie nevoie de arma absoluta. Cronos nu o sa aibe încotro si o s-o omoare pe Rhea. La ce iti trebuie o arma absoluta?
-Pentru Chaos. A doua oara când zeul o sa se nasca,o sa aibe nevoie de arma ca sa il distrugă. Am sa i-o las lui Themis,e zeita dreptății,o sa stie ea ce are de făcut.
Ma uit în ochii ei si ii citesc disperarea. De cand,Rhea a rămas insarcinata,iar Chaos a ieșit din haos,Geea a luat-o razna. O inteleg ca ii este frica,dar nu poate sa creeze o arma absoluta. E împotriva echilibrului.
-Stiu la ce te gândești,dar oricum echilibru s-a dus decand el a intrat în lumea noastră,ofteaza si isi lipeste incet obrazul de pieptul meu.
O sarut pe creștetul capului si incep sa o mangai incet pe spate.
-Te rog,Uranus! Lasa-ma sa o fac...implora in soapta.
Oftez puternic si o indepartez putin cat sa-i întâlnesc privirea. Ridica ochii înlăcrimați in ai mei si durerea din ei ma sfâșie pe mine.
-Fa-o,dar am un sentiment ca lucrurile nu o sa se întâmple asa cum iti dorești tu.
Isi șterge repede lacrimile cand ma aude si se desprinde de mine. Merge pe marginea prăpastiei si priveste in intuneric.
-Am sa extrag puterea din Erebus si din Tartar,am sa o combin cu a mea si cu a ta,imi spune incet si imi îndrept pasii spre ea.
Privesc in jos si tot ce vad e o bezna totala. Normal. Erebus e intunericul primordial. Este copilul lui Chaos. El impreuna cu sora sa,Nyx,sunt primii ce au ieșit din haos. Asa s-a format infernul. Dupa am apărut noi. Eu am format cerul si Geea a facut pamantul,iar din noi au luat naștere o noua generație de zei. Primii titani. Ei sunt cei ce si-au creat propria lor lume. Au creat Olimpul. Singurul loc unde nici unul dintre noi nu poate ajunge. Nimeni,nici macar,Chaos,cel care tânjește dupa puterea lui,iar lucrul asta il enervează pentru ca nu are cum sa ajungă la ceea ce isi doreste.
-Da-mi mana,imi cere cand isi intinde palma dreapta spre mine.
O apuc strans,iar ea o intinde pe cea stanga în fata. Intunericul se ridica si incepe sa se adune în palma ei formand o sfera de umbre. Ma las in jos si ating cu cealalta palma pământul. Extrag puterea din Tartar si o canalizez spre Geea. Simt cum incepe si pe mine sa ma consume,iar în palma ei incepe sa se formeze arma absoluta. Sfera de intuneric devine lumina si un fulger apare in mana Geei.
-Am reușit!exclama fericita.
Ma indrept de spate si zambesc cand o vad cat e de bucuroasa. Ma strange in brate cu putere si o sarut pe buze cand ridica capul spre mine.
-Te iubesc,zeita,soptesc,apoi limba mea se adâncește incet in gura ei.
Ma încarc putin din energia ei in timp ce o sarut si ii inconjor talia cu bratele. O lipesc mai mult de mine si ne contopim unul in celalalt.
-Sper sa nu ne omoare Cronos degeaba,spune cand rupe sarutul.
-Si eu,oftez lung. Cheam-o pe Themis si da-i arma. Urc sa il mai presez pe Cronos.
-Bine,raspunde si imi zambeste trist.
Imi trec degetele prin parul ei brunet si o privesc adanc in ochi.
-Asta...nu e sfârșitul. Ne revedem în Gradinile Elizee,soptesc si ochii ei se umplu de lacrimi.
O trag spre mine si imi bag nasul în parul ei. Ii aud inima cat de tare ii bate in piept si stiu ca o face de frica. Nu pentru ca ii e frica de moarte,ci pentru ca nu își dorește sa moara degeaba. Asta imi doresc si eu,dar cine știe ce o sa vina după noi.
Nimic nu e sigur. Nimic nu e gravat in piatra ca sa ne asigure ca asa o sa se întâmple cum ne dorim. Nu tine in totalitate de noi. Totul depinde de deciziile pe care le luam. Toate astea schimba cursul vieții noastre de nemuritori.
Pocnesc din degete cand reusesc sa o calmez si ma fac una cu cerul. Sunt slăbit si stiu ca am ajuns la sfârșitul timpului meu,dar mi-am acceptat soarta. Daca eu trebuie sa mor ca ei sa trăiască am sa o fac.
Il simt pe Cronos in Olimp si incep sa pun presiune din nou pe el. Furia creste înăuntrul lui cu fiecare amenințare pe care i-o arunc si stiu ca in scurt timp o sa se piardă cu firea si o sa explodeze. Il cunosc pe Cronos. Sunt mândru de el pentru ca a reușit sa păstreze in atâtea milenii echilibrul in intunericul lui,dar asta doar datorita Rheei.
Ceea ce nu înțelege el,e faptul ca,zeul ce creste acum in ea,are nevoie la rândul lui sa mențină cineva si echilibru din el. Asta inca nu e timpul lui. Sufletul lui pereche nu s-a nascut inca,dar cum sa ii explic eu asta acum lui Cronos? Chiar dacă as incerca sa o fac tot nu m-ar crede si oricum nu ar renunta la copilul lui.
Cronos crede ca e invincibil. Si pe o parte asa este,dar copilul lui dacă o sa se nasca acum o sa-i aducă sfârșitul si o sa il ajute pe Chaos sa înghită lumea. Nici un infernal nu poate urca în Olimp,dar un zeu absolut ce nu are o ancora care sa-l tina in realitate,e o arma potrivita in mainile cui nu trebuie. Daca,Chaos reuseste sa pună mana pe zeu in timpul asta o sa reușească sa distrugă tot ceea ce am construit noi si titanii. Nu pot lasa ca lucrul asta sa se întâmple. Imi pare rău de copil,dar mai rau imi pare de ei. Zeul o sa renască o data cu mama lui. Asta nu e timpul potrivit ca el sa se nasca.
"Intunericul si lumina se vor amesteca,iar totul in jur se va transforma.
Cand noul zeu o sa se nasca,peste o noua eră o sa domneasca.
Iar cand el se v-a ridica,marii conducători vor cădea."
Cronos a înțeles bine. El si Rhea sunt intunericul si lumina,dar inca nu e vremea potrivita. Pentru ca Phoebe nu știe profetia cum trebuie. Chaos a avut grija sa se joace putin cu mintea ei.
"Intunericul si lumina se vor amesteca,iar totul in jur se va transforma.
Noul si vechiul trebuie sa se contopeasca ca zeul sa-i faca fata.
Cand noul zeu o sa se nasca,peste o noua eră o sa domneasca.
Iar cand el se v-a ridica,marii conducători vor cădea."
Un singur vers a fost destul sa il stearga lui Phoebe din mine si totul s-a naruit in jurul lor.
Noul si vechiul inca nu s-a împlinit. Rhea trebuie sa moara ca după sa renască si sa rămână din nou insarcinata. Dar cum sa ii explic eu asta acum lui Cronos?? O sa spună ca il mint. In momentul de fata,băiatul meu nu mai are încredere în nimeni. Chiar daca Chaos nu a ajuns la el,s-a asigurat prin alte mijloace ca il da peste cap. Dar Rhea oricum o sa dispară si odată cu ea,Chaos o sa intre inapoi in Haos. El nu poate sta mult in lumea asta. Are nevoie incontinuu sa se hrănească. Pana cand o sa stea închis în haos? Pana cand noul zeu o sa ajungă sa se nasca si o dată cu nașterea lui o sa isi faca si el din nou apariția.