Dintotdeauna si pentru totdeauna 🔞 Vol 8

Capitol Special 2

Max:
5 ani mai târziu...

Il simt cum se apropie de mine,deși picioarele nu ii ating deloc podeaua.
Ranjesc.
Ma intorc cu fata spre el,exact atunci cand el vrea sa îmi sara in spate și il prind in brate.
-Te-am prins!spun si isi da capul pe spate,apoi incepe sa rada.
-Cum reușești de fiecare data sa o faci???intreaba printre hohote.
-Talent!ii raspund cu aroganta.
-Pateras...esti atat de caraghios cand joci din sprancene!!!
-Eu?intreb cu o falsa seninătate. Eu sunt caraghios,micutule titan?
Isi înfășoară bratele in jurul gatului meu si aproba cu o mișcare a capului.
-Esti primul care spune asta,agori mou. Fratii tai zic ca semna cu un drac.
-Dar nu semeni,imi zice si ma saruta pe obraji. Chiar ești unul!chicoteste si ranjesc intunecat in coltul gurii.
-Exact! Eu sunt dracu,agori mou.
-Cred si eu,imi raspunde micuțul. La ce ochi roșii ai...
-Nu iti plac ochii mei?intreb ofensat.
Rade din nou.
-Degeaba vrei sa pari supărat. Nu te cred...si oricum te simt. Deci...nu ma duci tu pe mine cu zăhărelul,pateras,mi-o trântește si rad in barba.
-Ce va mai place sa-mi folosiți replicile...
-Cine? Cine iti folosește reprilicile din nou? Zi-mi mie ca-l mananc!
Imi mut privirea de pe Tartarus si imi vad ingerasul cum trece pragul usei de la terasa si se apropie incet de noi cu un zambet larg pe buze.
-Tartarus,ii raspund si fac semn din cap spre micut.
-Serios? Ma dai de gol? Cum rămâne cu,codul nostru?
-Aveti un cod?intreaba psychi mou mirata cand il aude.
-Ups..nu trebuia sa spun asta! Uita ce am spus mama!!
-Nu o fa!ii cer pe un ton calm cand simt energia întunecată cum iese din el.
Ochii ingerasului se maresc cand ma aude.
-Dar...
-Tartarus,dacă ai spus ceva pentru ca nu ai gandit-o inainte,asta nu înseamnă ca trebuie sa ii ștergi amintiri,agori mou. Si in nici intr-un caz nu ai voie sa intri in capul mamei tale sau in a oricărui membru din familia noastră. Ai înțeles?întreb in timp ce-l privesc intens.
Inghite in sec,apoi incuviinteaza din cap.
-Iarta-ma,mama,ii cere cand intoarce capul din nou spre ea si schiteaza un zambet vinovat.
-E in regula,Tartarus...spune psychi mou pe un ton bland si mi-l ia din brate. Cu timpul ai sa le înveți pe toate,bine?
-Da...
-Hai nu te supara micutule. Oricine greșește. Din ele învățăm. E in regula sa greșești,Tartarus,atat timp cât înveți ceva din ele si nu le mai repeti.
Zambesc cand isi strange bratele in jurul gatului ei. O trag la pieptul meu si ii strang pe amandoi in brate. Ingerasul ridica capul spre mine si pentru cateva clipe ma pierd în ochii ei angelici.
N-am încetat niciodata sa iubesc ochii ăștia. Nici macar atunci cand ii devenise chihlimbarii. Mi-a fost constant dor de ei in perioada aia cat timp a fost zeita,iar de când s-a născut Tartarus si a scos puterea absoluta din ea,ochii i-au revenit ca la inceput. Sunt din nou verzi cu irizații galbene si ador faptul ca am ajuns sa ma pierd din nou in ei si sa simt cum imi zdruncina lumea din temelii.
-Esti bine Max?
Imi revin în simturi cand ii aud tonul catifelat si încuviintez din cap.
-Da,psychi mou. Esti gata sa mergem?
-Da,de asta am venit la voi. Sunt gata. Unde mergem?
-Surpriza,raspund si ii fac cu ochiul.
-Ares,Seth,Eris,Hera,Hades,Chaos si Styx,veniți în living va rog.
-Hai inauntru,ii cer si il i-au pe Tartarus din bratele ei.
Intram in casa si in cateva clipe toti copii nostri se strang gramada langa noi.
-Max? Ce se întâmplă?vrea ingerasul sa știe.
-Ai sa afli imediat,raspund si il pun pe Tartarus in bratele lui Chaos. Stai cu fratele tău,bine?intreb si încuviinteaza cuminte din cap.
Il sarut pe frunte,apoi imi trec un brat in jurul ingerasului si pocnesc din degete.
-Oh!exclama psychi mou atunci cand decorul se schimba.
-Unde naiba suntem?intreaba Hades.
-In locul unde a început povestea...e cartierul unde au crescut mama si pateras,raspunde Ares fiindcă el e singurul ce a ajuns sa petreacă si ceva timp pe aici cand era mic,restul copiilor mei nu au pus niciodata piciorul aici,cu toate ca apartamentul unde am copilărit inca e al nostru,iar cel in care a stat ingerasul inca e locuit de Oana,dar ei nu au venit niciodată aici.
-De ce suntem aici,Max?intreaba ingerasul in timp ce ne indreptam pasii spre cele doua scări ce le cunoaștem amandoi prea bine.
-Asta e surpriza,ingeras.
Se uita pe la geamuri si o văd cum zambeste trist.
„Timpul a trecut,vecinii nu mai sunt cei pe care i-am cunoscut noi odată. Toti au plecat de aici si nimeni nu ne mai cunoaște. N-am mai pus piciorul în cartierul asta de mai bine de 30 de ani,insă un lucru nu s-a schimbat la el. Barfa si statul la geam sa vadă fiecare ce mai misca si ce mai e nou prin cartier sa nu cumva sa le scape ceva,ca n-or sa mai poată dormi noaptea daca aud ca baba de la 3 a aflat ceva înaintea lor."
Ne oprim in fata scărilor si fiecare dintre noi ridica privirea spre propriul dormitor.
-Baietii vin cu mine,iar fetele merg cu ingerasul,le spun si intorc capul spre psychi mou.
O sarut pe frunte,apoi ii fac cu ochiul si ma desprind de ea.
Zambeste poznaș in coltul gurii in timp ce isi ia fetele dupa ea si fiecare ne indreptam spre propria scara.
„Suntem de atâția ani impreuna,dar ingerasul nu a intrat niciodată in apartamentul asta si nici nu cred ca o s-o facă vreodata. Nu e curioasa sa il vada."
Urc cele trei scari si in mana mea apar cheile de la apartament. Bine ca e dupa-amiaza iar babele nu stau la scara. Chiar nu vreau sa imi aduc aminte cum se simte greata fata de ele.
Trec cartela prin interfon si usa se deschide. Inainte sa intru in scara,intorc privirea spre ingeras. Imi face cu mana,dupa o zbugheste din loc cu fetele pe urmele ei.
Chicotesc.
Intru in scara,iar băieții ma urmează îndeaproape. Facem loc unui bătrân sa treacă pe lângă noi,apoi urcam cele doua etaje. Descui usa si intru in apartamentul ce timp de 30 de ani mi-a fost casa.
Un nod mi se formează în stomac cand deschid usa de la vechiul dormitor si trec dincolo de prag,iar privirea mi se fixează imediat pe fereastra.
-Aici am trăit de cand m-am născut și pana la vârsta de 30 de ani,când ingerasul s-a reîntors in viata mea. Atunci l-am cunoscut pe Ares prima data,zic si intorc capul spre agori mou.
Imi zambeste trist.
Ma postez in fata lui si il prind de umeri.
-Cu tine a luat naștere un nou început,Ares. Cand ti-am întâlnit privirea prima oara,am știut ca ești al meu fara sa-mi spui si mi-ai dat complet lumea peste cap,apoi cand ne-am mutat toti trei la casa din Tudor,mi-am văzut visul din copilărie împlinit. Te aveam pe tine si o aveam pe ea. De atunci viata mea a prins din nou gust de Rai,spun privindu-l intens si un foc se aprinde instant in abisurile lui negre.
Ma strange la pieptul lui si zambesc.
-Ti-am spus-o și atunci,ti-o zic si acum,pentru ca încă imi mentin părerea. Am cel mai tare tatic,zice si incep sa rad incet.
Imi aduc aminte perfect dimineața cand mi-a spus asta. A fost a doua zi după nunta Oanei.
-Se agapo,Ares.
-Se agapo,pateras,sopteste.
Ma desprind de el si ma uit la ceilalți dracusori. Toti zambesc. Pana si micuțul titan o face.
-Bun...am o surpriza de dus la capat,zic si ma intorc pe calcaie.
I-au o foaie îngălbenita de timp de pe birou si fac sa apară în palma mea un marker,fiindcă cu siguranță cele ce sunt in suport nu mai funcționează.
Ma indrept spre fereastra si trag perdeaua.
Chicotesc cand imi vad ingerasul la geamul fostului ei dormitor.
-Dumnezeule! Se vede perfect,exact asa cum ne-ai povestit!se mira Seth.
-Da...noroc ca e soarele dupa nori,altfel nu vedeam nimic din cauza luminii,raspund in timp ce scriu pe foaie.
Pun markerul pe pervez si lipesc foaia de geam.