Am mers la Joey acasă. Mama lui era foarte călduroasă și te făcea să te simți mai bine doar aruncându-ți privirea sa iubitoare, dar măcar acum știu de ce e el așa simpatic..
Joey era închis în cameră, asculta muzică și desena un portret.. defapt nu.. desena o fată cu ochi blajini.. deși sunt sigură că nu ar fi trebuit să fiu eu aceea semănam foarte mult.
"Putem vorbi?"
"Da.. de ce nu.." Îmi dădeam seama din vocea sa că încă era supărat pe mine..și mult.
"Uite am crezut că..." dar nu mă lasă să vorbesc..
"Și eu am crezut multe..dar m-am înșelat!"
"Nu am terminat!" dar era deja prea târziu... își pusese căștile la loc și își întoarse capul sper fereastră, cât mai departe de mine.
Gata...asta era.. l-am rănit prea tare.. nu mai avea de gând să mă ierte.. adică puteam să aștept să îi treacă supărarea, dar probabil erau deja cinci fete care îi dădeau târcoale înainte să ne certăm...acum ... probabil toată clasa îi făcea ochi dulci.. inclusiv Sofy.. se credea o prințesă .. defapt era.. avea tot ce își doarea și trăia într-un fel de castel cu tot felul de profesori de dans și echitație și un majordom .. și mai era și foarte drăguță pe deasupra .. probabil dacă nu ar fi fost naivitatea mea ar fi intervenit Sofy...
Sofy e genul acela de persoană care se chinuie să pară cea mai bună prietenă a ta și pe la spate cel mai drăguț lucru pe care îl spune despre tine e probabil cel mai rău lucru pe care ți l-ai imagina spus de cel mai aprig dușman al tău... sau ceva asemănător. Oricum .. e persoana aia pe care vrei să o scoți din peisaj în următoarele cinci minute..
Ajung acasă. Mica e acolo.. *uneori nici nu mai știu dacă ea e acolo mereu sau chiar trece și prin apartamentul ei.. * Așteaptă nerăbdătoare să îi dau veștile bune.. însă îi fac doar un gest vag și plec capul.. aștept cam două secunde și mă arunc în brațele Micăi de parcă ar fi ultima persoană de pe pământ... nu că în lumea mea nu ar fi..
"Prostuță mică ce ești..."
"Zise Mica.." şi schitez un zâmbet arogant.
"Dacă nu ai fi așa supărată acum probabil aş țipa la tine..dar acum.. vino aici!"
" Uite cum mă face să ma simt..."
"Hmm..cine e el?"
"Doar un băiat încântător? "
"Parcă vorbesc cu Sofy.." am uitat să menționez că Sofy mai avea și un vocabular folosit acum o sută de ani probabil... da adăugați asta la lista de mai sus.
"Eu nu sunt Sofy...sunt doar cea mai frumoasă, talentată, bogată și uimitoare fată pe care tu o să o vezi în viața ta! Hmm.."
"Acum nu mai ai nicio scuză!!"
Cât de bine îmi face să vorbesc cu ea.. însă tot binele ăsta nu compensează ceea ce se întâmplă cu Joey.
După toate gândurile care trec prin mine o aud din nou pe Mica spunând "Încercarea moarte n-are!" și ea probabil nu ar fi vrut să știe ce aș fi spus eu.
Am mai încercat să vorbesc cu el.. de data asta la școală. Trebuia să facem echipe..defapt echipele erau alese de profesoară.. dar am avut așa mult noroc încât partenerul meu a fost Joey.
"Hei .."
"Bună... vreau să vorbim despre noi!"
"Suntem prieteni... am înțeles ideea"
"Nu am vrut să mă despart de tine! Am crezut că tu ai fi făcut-o dacă nu mă despărțeam eu de tine.."
"De ce m-aş fi despărțit de tine? Doar mă cunoști..."
"Te cunosc.. îmi pare rău!"
"Păi și eu am crezut că te cunosc... am crezut!"
"Termină!" În momentul acela nici nu realizez dacă îmi venea să plâng sau să râd..dar măcar an reușit să scot un zâmbet de la el..
"Uite dacă îmi spui să termin proiectul nu am să o fac..facem asta împreună!"
"Tu vorbești despre proiect sau despre mine?" Eram acum de zece ori mai încântată decât am fost acum un minut și nu îmi venea să cred.
"Faci parte din proiect. O poți lua cum vrei!"
Mulțumesc mult! Mi-ai tăiat aripile.. din nou... măcar aveam să discutăm la proiect *care se făcea la mine...rezultând de aici că Mica va fi acolo.. mai mult sau mai puțin*
" Ok..gata...sunt gata să vorbesc cu el!" Tot repeteam asta de când am vorbit ultima dată cu el.. oricum nici prieteni nu mai eram.. nu puteam să stric asta.. dar toată speranța mea că pot repara asta a apărut când am primit mesajul de la Joey "Îmi pare super rău, dar a intervenit ceva! Ne vedem peste o oră, două la tine?"
La început nu mi se părea o problemă așa gravă, dar am primit o notificare... era un mesaj.. de la Sofy trimis pe grupul fetelor din clasa noastră. Scria ceva de genul "fetelor astăzi nu o să pot să vin cu voi în parc.. am niște treabă, dacă mă înțelegeți ;)"
Spune-mi te rog că asta nu înseamna că Sofy urma să iasă cu Joey... vai ce fericire.. păi sper că ea o să fie capabilă să nu îl rănească... dar de ce dau vina numai pe mine?!?! Până la urmă el e cel care după două zile a ieșit cu alta! De parcă "durerea" sa e așa mare dacă după trei secunde a fost cu gândul la ea.. probabil eu eram o schemă în planul de a o face geloasă. Trebuia să fac exact același lucru... nu să ies cu Sofy..asta e clar... ci să găsesc prințul meu pe cal alb!
