𝐈𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐞𝐜𝐫𝐚𝐧⤿ᵗᵃᵉᵏᵒᵒᵏ☾

Capitolul 1

°Jeon Jungkook°

Ajung obosit de la liceu și mă arunc în pat. Eram destul de stresat din cauza liceului. Îmi ocupa majoritate din timp. În toate zilele aveam de predat proiecte și de susținut teste. Mă simțeam obosit,extenuat...Uneori orele mele erau după masă,iar uneori dimineața.

-Jungkook? Ai ajuns acasă?! strigă tata din bucătărie
-Da tată,îi răspund pe același ton!
-Sa cobori la masă,am pregătit cina! Te aștept!

Tata era singurul cu care locuiam. Mama mea a murit acum trei ani, când eu am avut o schimbare enormă. Nu am mai fost băiatul ăla vesel,care mereu îți aducea un zâmbește pe buze,m am transformat în opusul la ceea ce am fost. M am întunecat,atât sufletește cât și fizic. Prefer hainele negre,care nu te scot în evidență! Și prefer să rămân singur,pentru că așa mă simt bine!

Îmi iau un alt tricou și cobor jos. Tata mă aștepta cu masa pusă. Mă așez și doar plimb furculița în farfurie.

-Jungkook,nu mănânci? Cred că ar fi cazul...ai slăbit îngrozitor! spune tata iar eu îmi musc buza
-Va fi bine tati,nu îți fa griji! Sărut mâna pentru masa! A fost delicios,mă ridic și urc repede pe scări
-Dar...nici nu ai mâncat...

Intru  în camera și trântesc ușa. Nu puteam sa mănânc! Nu daca știam ca mama nu sta cu noi la masă, că nu îi laudă mâncarea tatei!  Nu puteam trece peste asta, chiar daca sunt deja 3 ani de când ea nu mai e.
Îmi scot caietele și mă apuc sa învăț. Voiam să am un viitor bun,sa îl ajut pe tata,sa fac ceva pentru el. Sa îl duc în toată lumea,sa se simtă mai bine! Era singura mea dorința.
După 4 ore de învățat îmi închid caietul. Era deja ora 02:00. Nu mă pun la somn. Deschid laptopul și intru pe aplicația unde îmi scriu cărțile. E una din pasiunile mele. Scriu viata mea,și îi las pe ceilalți să interpreteze ceea ce vreau sa transmit! Aveam o carte postată,și deja stransasem destul de multe like-uri. Mă bucuram că oamenilor le place ceea ce scriu.
După ce mă uit la ce mai e nou sting laptopul. Era timpul să mă pun la somn pentru că mâine am o noua zi obositoare la liceu.

Dimineața

După ce îmi iau niste haine noi pe mine îmi pun cărțile în rucsac. Cobor jos și vad că tata plângea. Merg spre el și trag acea foaie din mana. Era mama. O poza cu ea. Știu cât de mult suferă,si el știe cât o fac eu. Atunci rucsacul îmi cade de pe umăr și mă aplec sa îl îmbrățișez. Îl strâng tare în cat îi simt inima bătând.

-Jungkook,mama vrea sa mănânci,vrea sa fi bine! Te rog, mănâncă,fa-o pentru ea, fa-o pentru mine. Ști că ea mereu te hrănea? Și voia să te știe plin, fă-o pentru ea tati! îmi spune el strângându-ma în brațe
-Voi încerca tati,o voi face. Nu mai plânge,fi puternic. Trebuie să mă duc la liceu acum! Te iubesc! îl sărut pe obraz și plec

Tata avea dreptate. Ea ar vrea sa fiu bine,sa nu mă înfometez! Chiar daca nu pot manca mai mult de două guri voi încerca,de dragul ei,și al tatei. Știu că totul îl consuma pe tata și nu vreau sa fiu și eu unul din acele motive!
Cum ajung mă așez în bancă și îmi scot telefonul din buzunar. Deodată îmi apare un apel de la tata. Mă ridic repede și ies afară să îl sun. Îmi spune că mi a lăsat de mâncare în ghiozdan. Sa încerc să mănânc. Îi mulțumesc și mă întorc în clasa. Atunci observ că ghiozdanul meu era pe jos,la fel și toate caietele pe care le aveam în el.

-Jeon,te ai întors. Ne pare rău nu a fost cu intenție,mă uit spre el știind că nu a fost din greșeala. Ne pare rău,serios vorbind!
-De ce faceți asta?...
-Papa lapte are limba. Vrei sa nu o mai ai? Crezi că dacă nu ai mama ești mai special ca noi?
-Cum poți să vorbești despre mama...să mă cred special??...
-Doamne,băiatul ăsta tot nu tace! TACI JEON DACA VREI SA MAI TRĂIEȘTI!

Mă ridic de jos după ce îmi strâng caietele și mă așez în bancă. Îmi bag capul între mâini și plâng ușor,fara ca cineva sa audă.

⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊
☾

Primul capitol! Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare 🫶🏻

⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊⚊