𝐈𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐞𝐜𝐫𝐚𝐧⤿ᵗᵃᵉᵏᵒᵒᵏ☾

Capitolul 4

Îmi amintesc brusc de noul meu prieten. Mă ridic de la masă și fug sus. Deschid laptopul și văd că deja îmi lăsase mesaj.

taehereforu: Succes la liceu prietene! Nu îl mai baga în seamă pe copii aia care nu au ce face cu viața lor. Lasă-mi mesaj când ajungi acasă!

Zâmbesc citind mesajul. Nu știam ce să scriu. După câteva minute îmi găsesc cuvintele.

moon.._ : Buna,a fost bine! Voiam să te anunț că am ajuns.

După câteva minute aud notificare. Era de la el. Deschid mesajul zâmbesc.

taehereforu: Mă bucur sa aud că a fost bine! Îți mulțumesc pentru capitolul postat de dimineață! Mi a dat încredere să continui! Ești genial!

moon.._: Tu ești genial! Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Ce faci cum a fost azi la liceu?

taehereforu: A fost bine🥰 Acum e și mai bine pentru că vorbesc cu tine! Ți am mai zis că ești minunat?!

Și așa trec zilele mele. Vorbind cu acest străin ce mi a devenit prieten într-o scurtă perioadă de timp. Străinul asta mă face să mă simt mai bine decât m ar face oricine sa ma simt. De la prima conversație am știut că el e ceea ce căutăm de la un om. Prefer sa stau singur,dar când vorbesc cu el mi as dorii sa îl am langa mine. Așa mi ar fi mai ușor.
El stătea în Canada. Extrem de departe de mine. Nu îmi permiteam sa ajung până acolo, chiar daca îmi doream sa îl văd fata in fata foarte mult!
Am inceput sa o las mai moale cu învățul și așa nu e bine. Vreau sa am note cat mai mari și să îmi clădesc un viitor strălucit.

După ce îmi termin temele și tot ce aveam de învățat îmi deschid laptopul. Ved că Tae mi a lăsat mesaj.

taehereforu: Cred că te ai apucat de teme! Aștept mesajul tau! Succes!

moon.._ :Tocmai ce am terminat. Voiam să te întreb cum e vremea la tine? Aici este destul de frig!

taehereforu: Păi vremea e destul de frumoasă. Doar că bate vântul și e foarte rece. Îmi e dor de Coreea,și de toate locurile de acolo,de mâncare,de temperatura de acolo,de tot!

moon.._: Nu mi ai spus de ce te ai mutat...?

taehereforu:Din cauza părinților. Mama și tata s au despărțit așa că eu am rămas cu mama. Tata încă e în Coreea dar eu am mers cu mama!

moon.._: Nu voiam să îți pun o întrebare deranjantă...

taehereforu: Nu a fost deloc deranjantă. Mă simt safe sa vorbesc cu tine!

Zâmbesc și închid laptopul. Știu că l am lăsat în seen dar nu îi puteam recunoaște că la fel mă simt și eu. Pun laptopul pe masa și mă arunc în pat. Mă simțeam bine,ceea ce e greu de crezut.
Adorm cu telefonul deasupra mea. Somnul meu este furat de alarma ce mă avertizează că a venit timpul pentru liceu. Uram sa o aud în fiecare dimineață... Este oribil sa te ridici din patul tau cald și să te pregătești de școală. Locul unde nu te poți bucura de nimic.

-Jungkook,e 7. Haide mai repede,vei întârzia.

Îmi pun căștile în urechii și cobor. Îl iau pe tata în brațe și îi urez o zi buna apoi plec. Mergeam pe jos pentru că mi se părea un timp pe care îl pot petrece doar eu cu mine,și muzica din căști. Iubeam sa călătoresc,însă nu îmi permiteam sa o fac.

Ajung la liceu și intru. Pe hol toți își întorceau privirea spre mine. Nu știam cum să reacționez. Erau priviri urate,și fără rost. Nu bagam de seamă și mergeam mai departe. Undeva unde privirile lor se terminau.
Ieșeam in curtea liceului. Unde acum nu prea mai sta nimeni din cauza frigului. Mă așez pe o bancă și citesc. Era atât de relaxant sa te bata adierea vântului peste fata în timp ce citești.

Cum se suna merg în clasa. Orele sunt un chin din cauza colegilor. Fac doar mișto pe tema că eu mă victimizez că mama a murit. De asta nu vreau sa vorbesc cu nimeni despre asta. Nu vreau că oamenii să creadă că sunt o victimă. Sa mă creadă un om slab.

Îmi pare rau pentru greșelile gramaticale sau de exprimare 💗