𝐈𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐞𝐜𝐫𝐚𝐧⤿ᵗᵃᵉᵏᵒᵒᵏ☾

Capitolul 15

Jeon Jungkook

Mă trezesc și merg jos unde îl văd pe tata stand la masă. Îi vedeam doar spatele și se auzea că vorbea cu cineva.

-Da,Jungkook este un băiat minunat,acum știu că seamănă cu dumneavoastră!

Îmi dau seama din start că era Tae. Ce face aici așa devreme?
Inima îmi ia razna.
Bate.
Bate tare.
Ca și cum îmi iese din piept.

Mă grăbesc să ajung în bucătărie. Cum îl văd rămân neclintit în ușă.

Ei se uită spre mine ciudat,zâmbindu-mi.

-Jungkook,neața,spune Tae privindu-ma,simțind cum privirea lui îmi ajunge în inima.
-Te ai trezit? Tae a venit pe la tine și am zis sa nu te trezesc. Voiam să îți cunosc noul prieten. Un băiat de nota 10.
-Multumesc domnule!
-Nu îmi mai zi domnule. Spune-mi Jeon.
-Bine do-..... Jeon .
-Tati ne poți lăsa singuri pentru câteva minute?
-Desigur,se ridică și pleacă.

Mă așez pe scaunul unde stătuse tata chiar în fața lui Tae.

-Ce faci aici așa devreme?
-Voiam sa te însoțesc la liceu. Te deranjează?
-Nuu,adică da,nu.

Se uită spre mine neîntelegand ceea ce vreu sa spun. Nu mă deranjează deloc că a venit,tocmai contrariul ,mă bucură enorm că s a gândit la mine.

-Uite,nu mă deranjează că ai venit. Mă bucur că te ai gândit să mă însoțești,dar vreau sa te odihnești.
-Nu am avut somn,mai ales că mi am decalat orele de somn,odată ajuns în Coreea.

Mă uit spre el și mă ridic. Îmi pun doua pachete,unul pentru el unul pentru mine.

-Haide sa mergem,spun eu zâmbind.

Mergem spre ușă. Îl îmbrățișez pe tata și plecăm.

Ajungem în parcul din fata liceului și ne așezăm la una din mese.

-Haide sa mâncăm puțin. Apoi îți prezint liceu. E prea devreme sa merg acum.
-Bine. Mulțumesc pentru mâncare,zâmbește.

Îi zâmbesc și eu și încep să mănânc. Observ că avea puțin sos de la ramen pe buza de jos.
Îmi întind mâna și îl șterg ușor cu vârful degetului.
El se uită spre mine și face ochii mari.

-Aveai niste sos rămas acolo,încerc să explic fara sa nu mă intimidez.
-Bine,zâmbește.

Zâmbetul lui mă face să cred că nu l a deranjat gestul meu,și chiar l a impresionat.

-Ma bucur că ți a plăcut noul capitol de la cartea mea,încerc să elimin tăcerea dintre noi. Nu ți am răspuns pentru că am considerat că mai bine vorbim fata în fata.
-Ma speriasem,credeam că nu vrei sa îmi mai vorbești și că te ai supărat. Ăsta e și motivul pentru care am ajuns așa devreme la tine. Știam că nu mergi la liceul de la ora aia,dar voiam să vorbim despre mesaj.
-Nu îți fa griji Tae. Nu m am supărat. Nu aveam de ce sa o fac. Din contră m am bucurat să aud că îți place.

Nu pot sa nu observ zâmbetul ce își face apariția pe fața lui. Nu sunt sigur că și a dat seama că persoana despre care e capitolul e chiar el.

-Norocoasa persoana pentru care e scris capitolul,rostește el.

Nu știam ce să răspund însă simțeam ceva in stomac.
Ăștia sunt fluturii?

-Zici? Eu nu consider că ar trebuii sa fie norocoasă având în viața ei o persoană ca mine. Din contră,sunt o persoană extrem de enervantă câteodată,încât îi îndepărtez pe toți.
-Mie nu mi se pare. Ești o persoană minunată. Crede-mă că eu m as simți foarte special daca as fi în locul persoanei.
-Serios?
-Da, zâmbește. Adică nu,nu la modul ăla. Scuze. M as simți special pentru că ești o persoană specială.

Nu era răspunsul pe care îl așteptam,însă mă bucură faptul că a zis că se simte special. Daca ar ști că el e persoana.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare 💗