𝐈𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐞𝐜𝐫𝐚𝐧⤿ᵗᵃᵉᵏᵒᵒᵏ☾

Capitolul 11

Dimineața mă trezesc devreme și merg la mama. Ea stătea la bucătărie având deja două valize mari. Mă uit spre ea iar ea spre mine.

-Son,mergem în Coreea azi. Nu ți ai făcut bagajul??
-Am cam uitat de bagaje...imediat vin.
-Haide repede, în jumătate de oră avem avion.

Cum termin de împachetat merg alături de mama la aeroport. Afara era destul de cald.

Mă îmbrăcasem cu un hanorac maroniu,niste pantaloni de trening de aceiași culoare cu hanoracul. O pereche de adidași ce se potriveau cu restul hainelor.

Mama era lejera,avea o rochie lunga,peste genunchii,parul prins în coada.

Ajungem la aeroport și punem valizele pe banda rulanta. Ne urcăm și ne luam locurile. Mama doarme aproape tot drumul iar eu ascult muzica și citesc.

Cum ajungem ies afară și mă învârt având ochii închiși.
Mama mă privește și zâmbește.

-Suntem...ACASĂ
-Da mama,suntem acasă. Îmi era atât de dor de tara asta,de locurile de aici.
-Haide sa mergem. Avem multe locuri de vizitat,întâi începem cu taicăto. Trebuie să îl văd reacția când ne va vedea aici.
-Nu as vrea sa îl văd,dar dacă tu vrei haide. Ști unde sta nu?
-Normal.

Pornim spre casa lui tata. Cum ajungem acolo plătim taxiul și coborâm. Era o casa enorm de mare. Deschidem porțile și intrăm. Le spunem oamenilor cine suntem și ne lasă. Mama bate la ușă iar eu mă uit în telefon. Aveam un snap nou de la Gray,era cu un alt coleg la un concert Harry Stiles. Voiam să fiu acolo,dar era mai important Tae. El era mai important ca orice.

Ne deschide servitoarea. Ea ne cunoaștem și se înțelegea destul de bine cu mama și cu mine.

-Nu pot sa cred că va vad aici. Tae,cat de mult ai crezut,era să nu te mai recunosc, doamnă, sunteți atât de minunată!
-Unnie,îmi era dor de tine. Mă bucur să te vad,ești la fel de minunată. Domnul Kim e acasă??
-Da,aveți norocul că acum e singur. Sperietoarea aia a plecat cu fata sa la cumpărături.
-Bun,hai sa intrăm Tae.

Cum intrăm unnie îi spune tatei că are vizitatori.
Mergem în living si atunci el ne vede.

Când îl observ nu îmi puteam da seama daca el e tatăl meu,sau daca e doar un străin.

-Tae,Chaeyong...
-Namjoon...

Pentru mine el era doar domnul Kim. Fostul soț al mamei,și bărbatul prin care am apărut eu.
După ce ne a părăsit nu a mai însemnat nimic pentru mine,nici măcar o cunoștință. Era o persoana,o oarecare persoană.

-Kim...de când nu te am mai vazut. Mă bucur că îți aduci aminte de noi. Cel puțin de fiul tău.
-Cat de mare s a făcut...era un copil atât de mic...iar acum un adult.
-Adult sa crezi tu,el e încă un copil. Ți se pare un bărbat,dar nu e.
-A crescut destul de mult, față de ultima data când l am văzut...
-Vorbiți de parcă eu nu as fi aici. Domnule Kim,îmi pare bine sa va vad. Acum am treburi mai importante. Mama,eu plec.

Mă uit spre ea și deschid telefonul mergând spre ușă.

-Vin și eu Tae,se uită dezgustată spre tata,care rămăsese fără cuvinte.

Ieșim de acolo luându-ne la revedere de la unnie.

-Mergi la hotel mama,eu vreau să mă văd cu un prieten. Pentru asta am vrut sa vin aici.
-Bine,ai grija. Merg sa despachetez. Vreau sa îl cunosc și eu. Mergi Tae!

O las la taxi și plec. Îi spun șoferului unde vreau sa ajung și mă duce exact acolo.

Ajung in fata unei căsuțe mici,dar frumoase. Era cea mai deosebita de pe strada din cauza culorii închise. Pe unul din pereți era o poza cu o femeie. Presupun că era mama lui Tae,care cred că a murit...
De asta cartea lui se referă la suferita după pierderea unui părinte.

Merg cu pași lenți. Bat la ușă încercând să nu par rușinat.

Inima mea parca îmi sarea din piept de fericire și de curiozitate. Voiam să îl îmbrățișez. Sa îl spun totul in fata,nu doar in spatele unui ecran.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare 🪐