𝐈𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐞𝐜𝐫𝐚𝐧⤿ᵗᵃᵉᵏᵒᵒᵏ☾

Capitolul 2

Cum ajung acasă îmi arunc ghiozdanul în pat și mă pun jos lângă ușă. Lacrimile coboară ușor pe obraz. Nu voiam că tata sa știe că plâng,nu vreau sa se îngrijoreze. Are deja multe pe cap.

-Jungkook,spălate pe mâini si haide la masă. Tata a pregătit supă!

Îmi strâng ochii și curge ultima picătură. Merg la baie și mă spăl foarte bine pe fata pentru a nu părea că am plâns. Încerc să îmi ascund ochii cu parul pentru a nu observă tata.
Mă așez la masă și mă uit la mâncare. Ridic furculița și iau o înghițitură. Nu puteam sa mănânc mai mult de două înghițiturii. Simțeam că e de ajuns pentru corpul meu.

-Mănâncă Jungkook,așa i ai promis mamei,și mie! zâmbește privindu-ma

Încerc să mai mănânc câteva înghițituri și mă ridic.

-Pentru azi e destul. Încerc să o iau ușor, pentru a nu mă simți rău!
-Bravo tati,ai mâncat aproape jumate! Nu te forța,o luam treptat. Bine? se ridică și mă îmbrățișează

Uneori mă întreb de unde am avut norocul sa am un asemenea tata. Care să mă iubească necondiționat și să îmi fie alaturi. Chiar daca mama nu mai e,el încerca să acapareze golul. Îmi e și mama,și tata. E un om uimitor. E omul pe care îl apreciez cel mai mult! Nu doar pentru cea ce a făcut pentru mine,dar el a avut puterea să continue viața,crescând încontinuare un băiat. Chiar dacă soția lui nu mai e, încearcă să fie puternic.

După ce termin toate temele și ce aveam de învățat îmi deschid laptopul. Trebuia să mai scriu ceva deoarece aveam destui cititorii care așteptau capitole noi. Intru și văd că aveam niste voturi noi. Aveam și câteva comentarii recente,la ultimul capitol. Era un nume de utilizator simplu,și drăguț. taehereforu Tae aici pentru tine. Era un nume drăguț,și extrem de atrăgător. Mi a lăsat un mesaj și intru sa vad ceea ce scria.
"Atât de rău îmi pare de Steve,nu merita atât de multă suferită! Cu toate astea carte este fenomenală,tu ești fenomenal! Aștept noul capitol mai mult decât aș aștepta orice altceva! Sper că revii curând! Multe aprecieri moon.._"

moon.._ era numele meu de utilizator. Iubeam luna. Cum iubeam și noaptea! Îi răspund utilizatorului.
"îți mulțumesc,revin curând!"
Nu aveam timp,nici măcar să respir. Scrisul era singurul loc unde mă simțeam eu,unde simțeam că pot așterne tot ceea ce simt pe o pagina. Câteva rânduri care poate altcuiva îi vor face bine!
După ce scriu aproape 2000 de cuvinte mă opresc. Ochii mă dureau îngrozitor. Îmi închid laptopul și mă arunc în pat. Aveam nevoie să mă odihnesc.
Toate gândurile sosesc când sunt gata să adorm. Somnul meu era destul de greu,ținând cont că aveam extrem de multe coșmaruri. Cele mai dese erau cu mama. Felul în care ea a murit. Nimeni nu știe asta,dar eu mă învinui pentru moarte ei. Simt că eu am fost motivul pentru care ea nu mai e.
Totul se întâmpla într-o vară,când eu mama și tata ne întoarcem de la mare.

Acum 3 ani...-

Totul era bine până când mamei i s a făcut rău. Tata a tras mașină pe dreapta iar ea a coborât. Ne am așezat împreună pe marginea șoselei și o ajutam pe mama sa își revină.

-Jino,ce se întâmplă? Sun salvarea?? Nu ești bine deloc!
-Nu nu,nu îți fa griji,îmi revin ușor ușor! Jungkook sărut-o pe mama,așa își va reveni!

Eram extrem de supărat pe ea pentru că nu îmi cumpărase o jucărie de la vânzătorii de la mare. Am refuzat să i sărut și mi am pus mâinile în sân. Mă uitam cum ea se îneca ușor ușor ramând fără aer. Tata m a tot rugat sa o sărut și să o iau de mana însă eu tot refuzam. Ea mă privea,cerșind parca acel sărut. Am tot refuzat până când mama a căzut în brațele tatei fără suflare.

-Jungkook,adu-mi telefonul,trebuie sa sun la salvare. Jino nu mai respira!

Mă uitam fara sa știu cea ce tata îmi zice. Nu știam ce are mama. Aveam 14 ani,și tot cea ce voiam era că ea sa îmi cumpere acea jucărie.

-Unde...e telefonul? spune eu pe un ton slab,și fără reacție.
-Fugi repede Jungkook,e pe scaunul din fata! Grăbește-te!!!

Merg la mașină și nu găsesc telefonul. După multe căutări îl găsesc în sertarul de la mașină. Îl iau repede și merg cu el la tata. Suna la salvare însă era prea târziu. Mama nu mai avea puls deloc,iar momentele ce au urmat după au fost un coșmar.
Când salvarea a venit mi am dat seama că ea era într-o stare extrem de rea. Mi am pus mâinile la gura și am urcat alaturi de tata în mașină și am urmat salvarea. Cum am ajuns la spital toți doctorii au anunțat decesul. Simțeam că totul se prăbușește peste mine. Simțeam că nu mai puteam respira.
Merg afara unde mătușa mea mă aștepta. Mă îmbrățișează și îmi spune că va fi bine. Va fi bine pe dracu. Totul nu mai e cum a fost,mama nu mai e,și nu va mai fi niciodată.

-Jungkook,fi puternic. Mama e undeva acolo sus,și te păzește!

Nu mai suportam,uram agitația. Când a fost înmormântarea eu nu am apucat sa o conduc pe ultimul drum deoarece cei mari nu m au lăsat. Voiam atât de mult sa o fac,pentru că dacă stau bine să mă gândesc,era doar vina mea.

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare 🌙