Capitolul 16

162 22 6
                                    

Kim Taehyung

Acum aveam confirmat faptul că nu eu eram acea persoana. Îmi doream sa fiu.

Îmi ating buzunarul constatând că telefonul meu vibra. Îl scot din buzunar și văd că era mama.

-Ma scuzi o secundă? spun eu și răspund. Da mama? Bine. Ne vedem diseară. Te iubesc,pa pa. Scuze,mama.
-Nu-i nimic. Haide sa mergem.

Ne ridicam și începem să facem pași mici. Mergeam unul pe lângă altul.

Mana mea se duce spre e lui și îl prind ușor. Nu știu de ce fac asta însă inima mă ghidează.

El se uită spre mine dar nu trace mana. Continuam sa mergem în liniște până când ajungem aproape de liceu.

Jungkook își trage mana iar eu mă uit în jos și nu spun nimic.

-Pai,asta e liceul meu. Intrăm?

Mă uit spre el. Spre buzele lui care aproape sângerau din cauza pielițelor rupte.

Mă apropii fara sa spun nimic. Îi iau capul între cele două mâini ales mele și mă uit în ochii lui.

-Speram ca eu sa fiu persoana din noul capitol,însă nu mă dau bătut,voi ajunge sa fiu.

Mă apropii de buzele lui și îl sărut. Era cel mai dulce lucru pe care îl încercasem în viața mea.

Buzele lui uscate se simțeam atât de bine încât mă făceau să stau lipit de ele.

Mă îndepărtez când simt ca nu mai puteam respira.

Mă uit spre el iar el spre mine. Nu știam ce să spun,așteptam doar sa vad ce spune el.

-Tae,tu ești acea persoana despre care am scris. Nu știu cum de nu ți ai dat seama...
-Am sperat sa fiu,credeam că sunt,dar nu eram convins.

Zâmbește și își trece mana prin par. Eu îl privesc așteptând următorul pas.

Mă prinde de mana și începem să alergăm. Nu știu unde ne îndreptăm însă mă simt atât de bine,atât de fericit,alaturi de el.

Ajungem într-un parc și ne așezăm pe bancă. El încerca să respire. Eu nu aveam nicio problemă pentru că obișnuiam să fac sala în fiecare zi.

-Am obosit ca dracu.

Rad auzind cuvântul folosit și îmi așez mana peste piciorul lui.

-Si eu,mint.
-Tu nu și nicio problema din cate observ. Am fi putut alerga tor orașul că tu ai fi fost bine mersii.
-Nici chiar tot,jumate,rad și îl privesc.

Nu știam cum să rup liniștea ce se așternase între noi,însă o face el. Se apropie de mine și mă sărută,din nou.
Mă sărută.
Mă sărută.
O face.
Din nou.

Buzele lui se simțeam atât de bine peste ale mele în cat credeam că sunt suflete pereche.
Jungkook,sărută-ma mereu,doar asta îmi doresc de la primul nostru sărut.

-Tae,trebuie sa vorbim.
-Despre ce,zâmbesc.
-Noi.

Nu îmi place când vorbește fix,fara vreun zambet dau vreo gluma. Cu toate că "noi" nu era nimic de gluma.

-Sa vorbim,despre "noi".
-În primul rând,cum m ai făcut s ama îndrăgostesc de tine? Ai ceva magie de atras băieți?
-Nu numai băieți. Nu știu Jungkook. De prima data când am vorbit am simțit o atracție extrem de mare pentru tine.
-Nu știu ce să fac într-o relație. Nu am avut una până acum. Nu știu cum să mă comport,cum sa îți vorbesc, sau să îți transmite iubire... De asta am nevoie de timp.
-Jungkook,deja simt iubirea pe care mi-o transmiți. Nu ai nevoie de timp pentru ca vreau sa faci doar ce îți spune inima. Nimeni nu e învăț cum sa aibă o relație,totul vine de la sine.
-Inima îmi spune sa te sărut. Acum.
-Ascult-o,sărută-ma!

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️

𝐈𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐞𝐜𝐫𝐚𝐧⤿ᵗᵃᵉᵏᵒᵒᵏ☾Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum