Traiesc o poveste

Phaiiii...

Am plecat acasa. Nu mai era nimic de facut. Ma simt... diabolica? Raisa zice ca nu, dimpotriva, un inger pazitor. In drum spre masina, adica autobuz, pentru ca masina lui Liviu era... a lui Liviu, ne-am intalnit cu Sergiu, apoi ne-am dus in statie, unde autobuzul nu a intarziat prea mult sa apara... Doar vreo juma' de ora. In autobuz eram tacuta, clar. Defapt, prin zgomotul ala, nu iti poti auzi nici gandurile, dar mai ce vorbeste omul de langa tine.

Cam dupa vreo 4-5 statii, deja autobuzul era mult mai gol si mai linistit. Faza e ca mai sunt 2 statii si e capat de linie, exact unde trebuie sa coboram noi. Eu stateam langa Alex, iar vis-a-vis de noi erau Ray si Sergiu. Isi zambeau asa de frumos, incat nu ne-am putut abtine nici noi sa nu zambim. Era cat pe-aci sa coboram la statia gresita, dar ne-am ridicat exact la timp. Acum eram in drum spre casa, 2 cupluri dragalase, care se tineau de mana, zambind. Mda, eu si Alex caram plase, draga, pentru ca noi avem cel mai dragut plan pe care l-am copt in...

Eu: Alex, cat ne-a luat sa ne gandim la asta?

Alexander: La asta ce?

Eu: La astaaa... *gesticuland*

Alexander: Aaah... Uhmm... ti-a luat vreo jumatate de mall.

Eu: Serios?

Alexander: Si o cafea. :)))

Eu: Asta inseamna mult?

Alexander: La cat de stralucit mi se pare, deloc.

Acasa, eu cu Alex intram primii, si mergem tinta sus. Eu ma arunc pe pat, iar el fuge la baie. Nu stiu sigur daca pentru freza sau pentru ca lui chiar ii venea. In fine, ma scol totusi de pe pat, pentru ca am treaba. Trebuie sa ascund hainele de Raisa. Bine ca am in spatele patului o scara ascunsa de care Ray nu stie, care duce in pod. Si o trapa, bineinteles, foarte bine camunflata de mua. Patul meu e cu 4 stalpi si perdea de voal deasupra, gen printesa. M-am chinuit mult sa il decorez cum vreau. Revenind, pentru ca e inalt, scara e perfecta acolo, nici macar nu se vede. Cat despre trapa, Ray nu a observat-o inca. De ea mi-am agatat un fel de cerc indian cu pene, pentru vise frumoase.

M-am urcat pe scara in timp ce Alex era la baie. Inca. Daca s-ar putea, ar sta toata ziua, pentru ca... el e ca mine. Exact ca mine. N-am mai fost demult in pod, asa ca totul e prafuit. Poate trebuia sa-mi las pantofii in picioare... Podul e foarte mare, plin cu "antichitati de pe vremea lui Pazvante Chiorul". Si praf. Muuult praf. S-ar putea sa ma trezesc cu o alergie, dar o facem pentru Raisa si Sergiu... Lipseste ceva... Ah, da, lumina. Cu telefonul incerc sa gasesc becul ala... gata. L-am aprins, asa mai merge.

Eu: Ce avem noi aici... O noptiera, o comoda, niste ogliiinzi... Ce?! Un cufar. Wah, asta pare misto.

Ma indrapt spre cufarul ala. Il deschid usor, pentru ca incuietoarea e stricata. 1 la mana: PRAF. 2, miroase a vechi, 3... hai sa-i dam o sansa. In el am gasit o rochita, mica, alba, de bebelus. E brodata pe margini cu margele si dantela alba, atent lucrata, care ma mir ca s-a pastrat intacta atatia ani... O bentita cu trandafirasi albi, un album vechi, un parfum, o perie veche rau, alte lucruri care par sa fi apartinut unei femei si cateva lucruri ale unui barbat, cum ar fi niste pantofi de piele, negri si vechi, desi foarte eleganti, un papion negru si un costum care pare sa fi fost mancat putin de tot de vreo molie flamanda.

Incep sa ma uit prin albumul misterios, care pare sa ma atraga sa aflu cine sunt persoanele din pozele alb-negru. Cateva poze de clasa a 8-a, de liceu, chiar si de nunta. La urma de tot, un cuplu. Ea era inalta, slabuta, imbracata intr-o rochie deschisa la culoare care avea trandafiri pe ea. Avea multe margele, parul prins intr-un coc elegant, cu o palarie foarte sofisticata, cu pene si trandafiri. El era tot inalt, cu parul mai carliontat, oarecum deschis la culoare dar nu blond, imbracat intr-un costum foarte elegant, cu o statura foarte impunatoare. Cred ca oamenii astia au fost la vreun bal vintage, altfel nu-mi pot explica. Incerc sa scot poza de la locul ei. Pe spate, erau doua semnaturi: "Mary & Anthony, mereu aceiasi, cu aceeasi iubire peste ani". Numele acestea imi par al naibii de cunoscute, insa... nu sunt sigura. Ma gandesc sa inchid toate astea la loc, sa pun odata sacosele si sa plec jos, poate ma da Alex sau chiar toti, disparuta. Dar... mai e o poza.