Traiesc o poveste

O zi... frumoasa. ^^

... telefonul lui Liviu a inceut sa "urle". Direct.

Liviu: Da? Cine e?

-Hey, iubire!

Eu: Wtf...?

Liviu: Cine esti?

-Sunt eu, Stella, stiu ca ma recunosti!

Stella?! De unde o mai aparut si spalacita asta? Din nou...

Liviu: Uhm, nu. Habar n-am cine esti, eu am iubita, o iubesc enorm de mult si se pare ca ai gresit numarul de telefon.

-Dar... Tu nu esti Liviu? Sunt cu tine la scoala...

Liviu: Nu. O zi buna.

-Ok, scuze...

Eu: Ai mintit! :)))

Raisa: Cand o bat si pe aia... :))

Alexander: Putem pleca acum?

Eu: Sigur. ^^

I-am lasat pe baieti sa ne duca unde vor. Sincer, eram curioasa de locatia aleasa. Sper ca nu m-am imbracat asa dragut doar pentru un kebab sau chestii de genu' la Antalya. Si-asa, Angela sta pe acolo, fix de ea vreau sa dau -_- ... Mai bine stau tacuta, si doar ma gandesc... Mai bine nu zic nimic, am incredere. Intre timp, ne-am bagat in masina. La cat de nebun e Liviu, ma mir cum de a luat carnetul din prima. S-ar putea sa nu mai ies vie de aici, asta e vitezoman.

Imi scot telefonul si incep sa ma joc. Stateam cu capul pe picioarele lui Alex, iar el se juca cu parul meu. In fata, Raisa a dat muzica la maxim, in timp ce Liviu era putin nervos pentru ca multa lume era la semafor. Era o melodie superba, The Weeknd - Often, chit ca era si remixul meu preferat, de la Kygo. Se simtea beatul mai tare ca niciodata in spate, la noi. Sa zicem ca l-am ajutat pe Liviu sa-si gaseasca cele mai misto boxe, ca sa avem cel mai misto bass. ^^ Bassul e partea mea preferata dintr-o piesa, de cele mai multe ori.

Ma jucam ba pe Pou, ba pe Subway Surfers. Ciudat, deobicei aleg doar unul. Sunt nerabdatoare, cel mai mult ma roade curiozitatea uneori. E unul din momentele alea. Ii cer telefonul Raisei, ca sa ma joc Temple Run, mie mi-a fost prea lene sa mi-l instalez. Nu cred ca regret nimic atata timp cat am si eu o portita sa umblu prin telefonul ei :))) Oricum, deja cam stiu ce are prin el, si stie ca e in siguranta, n-o torn nimanui, nu am la cine, si nu am nici de ce.

Liviu baga viteeeezaa, ca lui ii place viteza. -_- Pana o sa dea intr-un copac. Sau nu. :)) Raisa o sa-l impiedice cumva, poate o sa bage unul din discursurile alea de oreee intregi, cum ca nu ar trebui sa baga asa de multa viteza, pentru ca are 18 ani, e incepator si blah blah... Dar cred ca azi, nu are asa ceva in grafic. Adica, e o zi frumoasa! E soare, e placut, de ce sa strice ziua...? Ii bazaie telefonul, dar bine ca nu a observat. Are un mesaj. De la Rose...

Rose: Hey Ray! Ce faci?

Eu: Bine. Merg cu Kim, Alex si Liviu in oras. Voi?

Rose: Noi suntem foarte bine. Cred ca diseara venim acasa. O sa facem noi mancare, sau comandam. Nu-i nimic, platesc eu :)))

Eu: Ok :)))) Vorbim, ceau :* :3

Rose: Ok, distractie! :3 :**

Ok, sunt o Raisa destul de buna, nu cred ca a banuit ceva... Adica, o cunosc pe Raisa de ani buni, dar tot e o misterioasa. Se schimba destul de des, dar e ceva specific, asta o caracterizeaza. Continui sa ma joc. Ma mir cum de nimeni nu zice nimic, toti sunt tacuti. Nu e prea bine. Sper sa ajungem mai repede, o sa imbatranesc aici! Ma ridic din poala lui Alex si ma uit pe geam. Eram in mijlocul orasului, tot la un semafor. Se vedea ca Liviu e tensionat :))) Susotea incontinuu: "Hai odata... Misca-te, omule!..." E amuzant :)) Am inceput sa chicotesc, in timp ce ma trasnise ideea de a ma uita printre mesajele dintre Raisa si Liviu.