Traiesc o poveste

Complicat.

Uite-ne pe toti tolaniti fiecare pe unde poate.

Raisa: Na, uite regina cu fite. Fix in varful patului te-ai pus...

Eu: Regina ai zis ca inca nu sunt, si fite numai Jose zice ca am.

Alexander: Ma Raisa... Se enerveaza si arde casa. *razand*

Raisa: No, bine, scuze...

Eu: M-ai adus aici ca sa mor de plictiseala? Puteam sa fac asta si la mine in camera.

Raisa: Inca ma ocup de asta.

Eu: Da, domnisoara Cupidon...

Raisa: Doar pentru ca pot combina pe aproape oricine, asta nu inseamna ca trebuie sa-mi zici asa.

Eu: Aproape.

Raisa: Dar poti sa-mi spui asa, nu ma supar.

Alexander: Pai...

Eu: Povesteste-ne cum mai esti, cum o mai duci...

Alexander: Ok. Pai eu inca sunt fundas stanga, uhm... Eu si Nick inca suntem cei mai buni prieteni...

Raisa: Alte chestii pe care "nu le stiam" ?

Alexander: Pretentioaselor..! Ce vreti sa scoateti de la mine? Vad ca ma tot trageti de limba..

Raisa: Scumpi, daca nu am mana in gura ta, atunci nu spune ca trag de tine :))

Eu: Raisa... ti-a dat si tie Liviu niste Jack Daniel's?

Alexander: Poate..

Raisa: Mda, acelasi din totdeauna.

Alexander: Si tu, exact aceeasi .

Helloo?! N-am venit aici pentru mine? Oh, poate ar trebui sa renunt la Alexander. Totusi, sper sa nu dea naiba sa fie cu Raisa, ca ii sparg pe amandoi. De ce trebuia sa fiu fix eu in situatia in care il ador pe Jose, dar si pe Alexander in egala masura? Oricat as vrea sa raman cu Jose, ca inainte, constiinta imi spune ca Alexander e bun. Cand vreau sa raman cu Alexander, inima imi spune ca Jose e alesul. Kim, HOTARASTE-TE! Nu o sa poti sa ramai intre amandoi la infinit! Trebuie sa alegi. Mai imi trebuie timp. Timp. Pe care, la naiba, ca nu pot sa il am.

~Amintire~

Miya: Uite-l! E Alexander.

Eu: Stiiiuuuu, ma topesc...

Rose: Du-te la el.

Eu: Nuuu, vrei sa mor?

Raisa: Dar pleaca! Fugi dupa el! Inca nu a iesit din scoala. Mai ai timp.

Eu: Nu pot...

Miya: Daca il vrei asa de mult, du-te naibii si spune-i, poate iese ceva!

Ada: Hai, Kim... Du-te...

Eu: Nu... nu pot. O sa raman tot timpul in umbra, o sa sufar... O sa iasa un "Pleaca de langa mine!"...

Rose: Si bine ca nu vrei sa schimbi asta!

Raisa: Bine, n-o mai stresati. Stie toata scoala cat de timida e.

Ada: Esti rrrrosie ca rrrracul...

Eu: Nu e timp de "rrrr" -ul vostru. L-am pierdut din nou... Sunt asa de patetica... N-o sa-l am niciodata. Am plecat de aici.

Miya: Kim!!!

Ies plangand afara. E atat de rece... Nu conteaza. Mai sunt 7 minute de pauza. Am timp sa gasesc locul meu secret si sa stau acolo sa plang. E dus... Dar, si maine mai e o zi. O noua zi in care eu ma voi topi dupa el, iar el va zambi... Ranjetul ala atat de rebel si atragator... Ah, dar uite! E locusorul meu. Cad jos, in fund, plangand. Cand o sa am curajul sa-i spun ce simt? Scoala o sa se termine, el o sa plece... E ultimul lui an aici. Adio ore in care "Doamna, pot sa merg la baie?" era replica mea preferata, doar ca sa intru in clasa, si sa-l vad pe terenul de sport, adio pauze petrecute langa sala de sport, ca sa il vad aranjandu-si ciuful lui cret si blond, adio vineri, in care trebuia sa ma trezesc si eu de dimineata, ca sa merg cu doamna de desen la ora lui, ca sa "desenez", adica sa ma holbez numai si numai la el... Adio restul chestiilor pe care le faceam ca sa il vad macar 2 minute pe zi... Pentru ca nu o sa o pot face niciodata...