Traiesc o poveste

Focul.

... linistea a fost intrerupta de vocea lui.

Alexander: Kim, esti o proasta.

Eu: Ce? De ce? *nervoasa* Eu? Serios? Acum te pocnesc de nu te vezi si...

Alexander: Aveti aici o piscina enorma si am dat cate 15 lei la strand. Sunt bani multi! De 15 lei luam o shaorma mare. *razand* Si am fost 4. 4 ori 15 e...

Eu: 60. Whoa, o rochie noua. Extraordinar.

Alexander: Ba nu. Petrecere cu kebab! *razand in hohote*

Eu: Vezi sa nu. O sa te ingrasi. :))

Alexander: Patratelele astea nu se duc asa... cu o shaorma, cu doua. As putea manca un... un restaurant intreg! 

Eu: Iti place sa mananci, asa-i?

Alexander: As manca incontinuu daca as putea.

Eu: Stiu sentimentu'. Dar acum vorbim despre mancare?

Alexander: Nu... Mergem inauntru? Mi-ai facut o pofta de tort.

Eu: Dar Sergiu a infulecat ca nehalitul tot tortul in toiul noptii, ca sa nu-l mancam noi.

Alexander: Da, dar..

Eu: Lasa, gatesc eu. *ridicandu-ma de pe hamac*

Alerg schiopatand in bucatarie, lasandu-l singur cateva secunde, apoi intra si el. Hmm, sa inceapa distractia.

Alexander: Esti sigura ca stii ce faci?

Eu: Da, sigur. 

In acelasi timp imi aranjam ingredientele pe masa, cu cartea cea veche de bucate langa. 

Alexander: Ok, te uiti mult pe Paprika TV? *razand*

Eu: Nu chiar, dar din ce am pe masa cam pot sa-ti fac un tort de ciocolata si cu floricele din glazura.

Alexander: Deobicei imi luai dulciuri de la magazin, deci... cu ce ocazie imi faci tortul asta? *zambind*

Eu: Cred ca trebuie sa incep sa gatesc mai mult. Chit ca un tort de casa e mai bun decat unul cumparat. Si nu cred ca trebuie sa fie ceva special ca sa... intelegi. Ca sa iti arat ca... nu stiu, te iubesc.

Spun asta scotand dintr-un dulapior un bol, apoi uitandu-ma putin melancolica la el. Am inceput sa desfac pungile cu zahar, cacao, sa sparg ouale si practic, sa fac tortul. Am amestecat totul si, nu inainte sa-l expediez afara din bucatarie, am pus totul la cuptor. El era in camera de zi, mirosind miresmele divine care ieseau din bucatarie, mai exact din cuptor. Apoi m-am apucat sa fac curat prin bucatarie, pentru ca, evident, facusem ceva mizerie pana sa iasa totul perfect, nu? :))

Dupa o ora si jumatate, Alex intra nerabdator in bucatarie, gasindu-ma plangand in fata unui munte de ciocolata aburinda, abia scos din cuptor.

Alexander: Kim, ce s-a intamplat? De ce plangi?

Eu: Nu a iesit nimic! A fost prea moale, crema de ciocolata dinauntru s-a topit prea repede si s-a ars, floricelele din glazura s-au topit... E un dezastru...

Alex a vazut ca incep sa plang si mai tare. Chiar sunt un esec in bucatarie. 

Alexander: Hei, dar e chiar bun! *mancand o bucatica din "tort"*

Eu: Faci si spui asta doar ca sa ma simt mai bine..

Alexander: Nu. Deloc. Arata ca o gramada oribila de ... nu stiu ce sa zic :))) dar are un gust fenomenal. *stergandu-mi lacrimile*

Eu: S-Serios?

Alexander: Da, serios. *razand* O sa-mi mai gatesti asa de bine?

Eu: Nu cred, prefer sa sun la o pizzerie daca ma gandesc mai bine! *razand*