Traiesc o poveste

Iesirea in oras

... intru in baie pentru a ma aranja pentru ultima data. Dupa cateva minute, bine, douazeci de minute, am iesit. In camera, Alex statea cu spatele la mine, cu ochii in oglinda. Era atat de frumos, aranjat la 4 ace, in costum, cu parul aranjat foarte minutios si cu mainile pe papionul negru. Cand ma vazuse in oglinda, se intoarse. Lua de pe pat un trandafir mare si rosu, ca rochia mea.

Alexander: Pentru tine.

Stateam si ma uitam buimaca, ba la el, ba la trandafir, fara sa pot spune macar "multumesc", pana rupse linistea asta ciudata.

Alexander: Mergem? *dandu-mi bratul*

Eu: Da... Da. Multumesc.

Apoi, dupa ploaia de complimente de la Raisa, iesim si noi afara, nu inainte de a-l lua pe Sergiu cu noi. Alex mai are ceva de asteptat pana primeste carnetul. Si o masina. Am ajuns exact cu 10 minute inainte de ora stabilita, gratie soferului personal (stii ce zic). 

Sergiu: Imi dati un telefon si vin dupa voi, bine?

Eu: Aha, paaaa... 

Ne-am asezat la masa. E un restaurant foarte luminos, cu decoratiuni aurii si un stil elegant. El imi trase scaunul ca un gentleman, apoi am stat si ne-am uitat unul la altul. Imi lua mainile in palmele lui si incepuse sa imi povesteasca ce s-a intamplat azi, cum si-a petrecut ziua cu mama lui, ca ea ii pregateste o surpriza si ca e fericita pentru noi. 

Eu: Foarte dragut din partea ei. Chiar ma bucur.

Alexander: Da, stiu. Sunt foarte entuziasmat, n-am mai fost de mult timp atat de fericit. Tu ma faci fericit.

Eu: Eu te fac fericit?

Alexander: Da, cu fetele tale pe care le faci si nici macar nu-ti dai seama cat de adorabila esti, cum ma strangi in brate, cum ma iei de mana, cum esti atat de timida si te ascunzi de mine cand te schimbi sau cand imi povestesti amintiri de-ale tale cu Raisa pe nerasuflate, cat de bune prietene sunteti si toate gesturile si lucrurile marunte pe care le faci. Ca esti aici cu mine si ca nu esti ca altele, ca esti asa de mica si modesta fata de fetele de varsta ta care vor doar ... mna.

Eu: Da...

Alexander: Mersi pentru toate clipele frumoase. Pentru tot, serios. Adica, daca nu ai fi fost tu, nu stiu daca Sergiu ajungea la Raisa, desi in fiecare seara imi zicea cat e de frumoasa si ca incepe sa simta inima aia a lui de piatra. Stii, si eu aveam inima de piatra. Doar ma vedeai. Abia acum imi dau seama ce frumoasa e viata.

Eu: Nu cred ca e din cauza mea. Erai rece, dar nu de gheata. Varsta si oamenii te schimba.

Alexander: Stiu. Tu ai fost cea mai importanta persoana care m-a schimbat. Acum... unde e chelnerul ala? Inteleg ca e aglomeratie, dar astia nu vor sa faca bani?

Eu: De fapt, mi-e cam foame... *razand*

Alexander: Din pacate, va trebui sa ne multumim cu o bautura pana e gata meniul. E bine?

Eu: Normal.

-Ma scuzati, cu ce va pot servi?

Eu: As dori un milkshake cu ciocolata.

-Ok, frumoaso. Domnule?

Alexander: *ridicandu-se* O sa te pocnesc de nu te vezi daca incerci sa te dai la ea, ai face bine sa faci 2 pasi inapoi pana nu ma enervez mai rau si un milkshake de capsuni pentru mine. Mersi.

Eu: ALEX! Stai jos! 

-Ok, ma scuzati.... *pleaca*

Alexander: Ce tupeu...

Eu: Oh, Doamne, esti asa de sexy cand esti nervos...

Alexander: Ma duc sa caut alt chelner mai ca lumea.