Traiesc o poveste

Schimbare de plan!

... ne-am privit in ochi. Scoala ne-a oferit cele mai multe amintiri... Ma bucur ca s-a intamplat ce imi doream eu.

~Amintire~

Ce dragut e.... O sa mor. Gata! Iubesc peretele ala, pe care s-a lasat, iubesc vestiarul, iubesc si mingea de fotbal pe care acum 2 minute a lasat-o pentru ca avea ore... Ok, bine, iubesc scoala! Chiar daca na.. El ar da orice sa scape mai repede de ea... Am mai intrat in clasa lor fara sa fie nimeni... Am gasit testul la engleza al lui Nick :))) 9,25... Pff... Eu am luat 10 ^^ :P Si Raisa, Rose, si mai multe persoane zic ca ar trebui sa vorbesc cu el... Daca doar stand pe langa el rosesc, cum naiba as putea sa port vreodata o discutie?! Din spusele unei prietene, e destul de sec si morocanos uneori... Dar cred ca asta il face sa fie si mai atractiv... cel putin pentru mine. Si totul a pornit de la o tampenie de campionat, pe care nici macar nu l-am castigat! Uughhh... A fost asa frumos... Nu cred ca o sa vorbim niciodata, nu cred ca o sa-l am. Desi frate, mi-as da viata! Nu am curaj sa fac nimic, sunt o... o leguma! Timpul nu sta in loc, el va pleca. Si Nick o sa plece. Trebuie sa fac ceva, dar nu am curaaj! Si nici nu cred ca o sa am... Eu sunt "Pesimista". Eu vad doar negrul din alb... Daca nu e ce vreau eu, totul e negru. Eu sunt fata cu detaliile, totul trebuie sa fie perfect... Ca el.

Fara sa vreau, incep sa-mi musc buza... Ma uitam in gol, undeva vizionam sfarsitul campionatului, cand el si-a dat tricoul echipei jos, ramanand intr-un maieu alb, destul de sifonat si foarte ud...

Alexander: Hei... Kim. Kim! Esti ok? De ce iti musti buza? :)))

Eu: Ahmm... Ha? Nu.... Stai, ce-ai zis?

Alexander: Nimic :))

Apoi ma ia de talie incet, tragandu-ma catre el. Ma cuibaresc cu capul pe pieptul lui... Miroase bine...

Eu: Stii... Mi se pare oarecum ciudat ca inca nu a dat cineva buzna peste noi :))))

Alexander: Pare prea dubios. Hai sa mergem jos sa vedem de tantalaii astia.

Imi ridic capul, apoi dau sa il pup pe obraz, dar isi intoarce capul si ma saruta. Era prea frumos ca sa dureze o vesnicie, caci de jos se aud rasetele baietilor.

Alexander: As mai fi avut mai multe pentru tine, dar mi-e frica sa nu darame nebunii astia scoala. Hai repede jos!

Ma ia de mana si ma trage repede pana jos, pe scari.

Eu: Ce faceti?

Adi: Am dat peste o minge de fotbal.

Alexander: Mingea mea! Aia portocalie, nu?

David: Da, chiorule.

Eu: Vreti sa mergeti pe teren sa jucati?

Denis: De ce nu? Ai cheile?

Nick: Ce nu are ea?

Alexander: Bine zis. Hai sa mergem.

In timp ce ei ieseau, eu am luat cheile aflate in sertarul gardianului. Ok, sa le facem pe plac pustanilor. Ii ajung repede din urma, iau cheia din buzunar si deschid terenul. Distractia incepe...

Nick: Suntem 3-3.

Eu: Stai... what?! Eu nu joc... Habar n-am. Eu sunt fa-ta, eu stau toata ziua pe telefon, imi fac unghiile, imi aranjez parul, NU joc fotbal, fac mancare, spal haine...

David: Aha...

Alexander: Hai, Kim...! Stai in poarta...

Eu: Ugh... Bine! Bine... Imi ramai dator-vandut.

Alexander: Eram demult.

Adi: Esti o santajista mica..

Eu: Asta e deja compliment la mine.