23. Etern (+18)

298 21 8
                                    

Stăteam și îmi priveam expresia in oglindă,nu fusesem niciodată mai emoționat că în acest moment. Costumul negru ce îl purtăm îmi venea ca turnat și cămașa închisă până la gât parca nu mă lăsa să respir.

Ușa se deschise ușor și îi privesc chipul îmbujorat al mamei mele
Mă întorc spre ea ridicând mâinile și făcând o semi piruetă

- ce zici? O intreb timid...ii va plăcea?

Aceasta se apropie de mine având mâinile la gura și știam că este emoționată

- dragul meu nici nu va observa costumul ,va privi doar in ochii tăi care strălucesc de fericire in acest moment rostește încet.

Își pune palmele calde pe obraji mei și se ridica pe vârfuri sarutandu-i.

- tatăl tău îl va conduce pe el la altar și eu pe tine îmi spune cu lacrimi in ochi.

Știam că Huston nu avea părinții aceștia murise cu mult timp in urma într-un accident rutier. Se apropiase foarte mult de părinți mei și adoram să îi vad atât de apropiați.

Mă apropii ușor cu mama spre altar. Pe o parte și alta erau invitații care ne priveau zâmbind.

Vremea era atât de frumoasă ceea ce era ciudat pentru perioada asta a primăverii. Curtea din spate a părinților mei era aranjata până în cel mai mic detaliu,florile colorate legate la fiecare banucuta făceau culoarul spre altar unde Amalia ne aștepta.

Ea era ceea își dorise să ne oficieze căsătoria și noi acceptasem mai mult decât încântați.

Corpul incepuse sa tremure ușor când îl văd pe Huston venind la brațul tatălui meu. Mama avea dreptate nu vedeam decât chipul lui frumos.

Iriși aceia verzi străluceau mai tare că niciodată și nu își slăbea privirea din ochii mei

Când ajung langa mine tata îmi inmaneza mana lui și o accept mai mult decât fericit.

Nu auzeam nimic din ce vorbea Amalia ,tot ce vedeam și tot ce simțeam era doar el. Bărbatul din fata mea îmi devenise soț și simțeam că viața nu putea să îmi fie mai plina de atât.

Pe seara lumea se adunase pe ringul de dans, era forfotă, lumea dansa , râdea și eu inca nu eram pe deplin conștient de ei.

Îl țineam în brațe dansând ușor,nu știu dacă melodia ce canta era domola sau alertă dar nici nu mă interesa.

Corpul lui cald se simțea prin materialul costumului și mirosul lui dulce îmi acapară toate senzațiile.

- ești fericit? Îmi șoptește la ureche

- ahmm..ii răspund având ochi închiși

- iubitule vreau sa plecam de aici îmi spune încet și abia atunci reacționez și îmi deschid ochii lovindu-mă de privirea lui arzătoare.

Mă întorc pe călcâie inca tinandu-l de mana și îl trag dupa mine prin mulțimea de oamenii.

Intrăm în casă și urcam scările până ajung in fostul meu dormitor
Ii fac semn sa intre și incui ușa în urma mea

CriminalsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum