15. Liniștea dinaintea furtunii.

182 17 0
                                    

Simțeam cum îmi ardea pielea in locul în care degetele lui trasa mici cerculețe pe dosul palmei mele.

Îi lovesc genuchiul cu genunchiul meu pe sub masa încercând să îl fac atent. Eram in sala de ședință înconjurați se alți ofițerii

Căpitanul nostru ne dădea detalii despre in caz și nu mă puteam concentra absolut deloc din cauza lui.

Lovesc mai tare dar în loc să îl lovesc pe el lovesc masa și simțeam priviri asupra mea. Îmi ridic capul spre  Capitan și observ că mă privește cu o sprânceană ridicată.

Ii fac semn din mâini și mă las pe spătarul scaunului și acesta își continuă prezentarea.

-inceteaza ii spun printre dinți

- nu fac nimic spune cu o voce de copil dar cu ochii spre Căpitanul nostru părând că este atent

- ai înțeles ceva? Îl întreb eu ușor

- nu spune

Și când îl aud mă bufnește râsul și simt privirea urâtă asupra mea. Căpitanul mă privea furios

- Lewis ai ceva de spus? Mă întreabă acesta dur

- iertați-mă spun repede...și arat spre colegul meu...el este de vina. Acesta își dă ochii peste cap și își imprima râsul

- vreți să vă dau afara ? Ne întreabă acesta. Parca conduc o grădiniță nu o secție de poliție.

- o sa fiu cuminte ii spun și mă așez mai bine pe scaun privind serios ecranul unde erau câteva poze din acel caz.

După ce am primit câteva detalii despre caz am ieșit din sala dar eram mai confuz decât atunci când intrasem.

Huston mă ajunge din urmă și își potrivește mersul cu al meu. Trecuse două săptămâni din seara aceea și de cate ori îl aveam langa mine ceva se aprindea in interiorul meu.

Inafara de câteva sărituri furate și fugare nu am mai putut fii singuri. Jessica intrase într-o depresie după moartea bunici sale și Huston își petrecea timpul liber alaturi de ea.

Încercam să nu mă gândesc prea mult la ei doi împreună. Pentru că simțeam că nu am nici un drept sa fiu gelos pe ea. Eu eram cel care trebuia să stau in banca mea eu eram cel care intervenea între ei.

Aveam mereu în suflet o umbră și când puteam sa fiu chiar și câteva minute cu el singur aceea devenea și mai mare. Era vinovăție...

Simt telefonul vibrând in buzunar și vad un mesaj de Cristian. Mă întorc spre Huston și îi fac semn că am nevoie la baie.

Mă indepartez de el intru in baie și verific daca sunt singur și abia apoi scot telefonul și îl apelez

- da

- ești singur? Mă întreabă rapid

- da sunt dar nu știu pentru cat timp ,zi repede îl îndemn

- diseară la ora 23 la docuri fii pregătit. Îți trimit locația  și închide.

Ies din baie și mă îndrept spre birou dar mă opresc când îl văd pe Aaron și pe Huston vorbind și păreau că mai aveau putin și vor sari la bătaie.

CriminalsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum