In seara aceea tot ce am făcut a fost să îl țin în brațe. Să mă bucur de prezenta lui.
Apoi au urmat 4 zile de tortura în care abia daca ii vazusem chipul. Jessica primise un telefon de acasă în care o anunțase că bunica ei murise și aceștia au plecat cu primul avion spre Londra.
Vorbisem o singura dată cu el la telefon dar mai mult intreband de starea Jessicăi. Sufletul mă apasă și parca mă așteptam la ce este mai rău în momentul când acesta va reveni la muncă.
Dar tot ce faceam era sa mă scufund și mai mult în muncă.
- ești sigur că aici este locul? Îl întreb in șoaptă pe Cristian, stateam amandoi pe burta privind printr-un binoclu spre clădirea părăsită unde urma să fie un schimb de armamente.
- am primit această informație de la informatorul meu. Spune acesta fără să mă privească.
Restul colegilor erau puțin mai in spate așteptând semnalul nostru. Observ o mișcare și îl ating ușor pe umăr facand-ul atent. Un grup de oamenii se zăreau la intrarea în clădire ,erau 5 la număr cătând niste lazi mari după ei.
- sa vă pregătiți vorbește acesta in statie și o închide
- ai mai aflat ceva despre cealaltă chestie îl întreb dar privirea îmi era doar pe clădire
- inca nu spune incet și îmi face semn sa tac arătând spre casca din ureche.
Dintr-o data se aud focuri de armă și sărim fugind spre locul respectiv
- la dracu il aud fugind langa mine.
Le fac semn oamenilor să pornească în urma noastră și îmi ridic arma fiind atent la tot ce mișcă. Mă apropii de unul dintre stalpi cladiri dar acum era liniște totală.
Îmi scot puțin capul încercând să vad ceva în acel întuneric și observ o mișcare rapidă ce venea spre mine . Îmi ridic piciorul și acesta cade jos sub lovitura mea. Îl lovesc rapid în gât și acesta cade inert jos fara nici o altă mișcare.
Îl văd pe Cristian pe partea cealaltă și îi fac semn sa fie atent și să mă acopere. Îmi ridic arma și întru ușor în clădire.
De nicăieri îmi simt bratul lovit și un zgomot asurzitor de armă. Îmi închid ochii reglând respirația și mă concentrez pe suntele acelea. Încep să trag ,doar trei focuri și aud cum corpurile inerte pica la pamt.
Restul oamenilor intra în clădire și mai multe focuri de armă se aud dar mă pun înapoi după un alt stâlp. Simțeam sângele cum se prelinge pe brațul meu și o amortela punea stăpânire pe trupul meu.
Zona era acum împânzita de mașinii de poliție. Câțiva dintre traficanți erau în cătușe cei mai norocoși erau morți.
Cristian se apropie rapid de mine și mă scurtează cu privirea.
- ești lovit spune panicat cand îmi vede brațul plin de sânge
- sunt bine ii spun rapid
- Henry Lewis îmi rostește acesta numele grav. Te duc la spital acum
CITEȘTI
Criminals
Fanfiction" Nu mai aveam răbdarea necesară să aștept legea să își facă treaba. uram în acel moment că eu făceam parte din aceasta lume. gustul amar din gura era mai puternic că niciodată și eram mai hotărât că niciodată să îmbrac acesta masca a întunericul...
